Cum apare şi cum se tratează acrofobia, frica de înălţime - explicaţia specialiştilor

Frica de înălţime este un instinct natural, o emoţie firească prin intermediul căreia oamenii au învăţat să se adapteze situaţiilor periculoase de viaţă. La unele persoane, ea se manifestă iraţional şi într-un grad mai ridicat. Acrofobia este una dintre cele mai comune fobii.

Multe dintre fricile noastre au un caracter adaptativ, unele dintre acestea fiind dobândite prin învăţare. Când temerile sunt însă iraţionale şi capătă forme extreme, atunci pot fi catalogate drept fobii. “Teama de înălţime ascunde, de multe ori, traume la nivel emoţional sau asocieri pe care persoana le face la nivel inconştient, în legătură cu anumite experienţe anterioare de viaţă. Persoanele în cauză construiesc scenarii catastrofale în legătură cu anumite situaţii în care se află la înălţime (zbor cu avionul, plimbare cu telecabina, trecere a unui pod, plasarea în anumite zone aflate la înălţime – terasă, balcon, lift exterior etc).

Sentimentul puternic de disconfort resimţit de către persoanele în cauză este declanşat de iminenţa pierderii controlului în situaţia respectivă. Simptomele acestei manifestări se regăsesc atât în plan somatic (palpitaţii, tremur, hiper-ventilaţie, dureri musculare), cât şi în plan emoţional (agitaţie, iritabilitate, nervozitate, anxietate intensă)”, explică, pentru Adevărul, psihoterapeutul Andreas Hniatiuc. Atunci când teama de înălţime provoacă persoanei care o manifestă un stres semnificativ, până la suferinţă, vorbim deja de acrofobie.

Când se recomandă intervenţia terapeutică

“Teama de înălţime nu ridică probleme deosebite, în sensul că este o emoţie care poate fi firească, atâta vreme cât nu afectează funcţionarea individului în sfera personală sau profesională. Atunci când persoana în cauză îşi modifică comportamentul, neglijând anumite priorităţi din sfera personală sau profesională, teama de înălţime capătă un caracter dezadaptativ, influenţând în mod negativ buna funcţionare a individului. În astfel de situaţii, se recomandă intervenţia terapeutică, de specialitate”, mai spune psihoterapeutul Andreas Hniatiuc. 

Neîncrederea în propriul simţ al echilibrului, senzaţia de clătinare, însoţită de transpiraţie şi palpitaţii ajung să-I blocheze pe cel care suferă de acrofobie. Teama extremă, chiar dacă este iraţională, poate provoca un atac de panică, iar persoanele suferinde ajung în situatia de a nu mai reuşi să coboare în siguranţă din punctul aflat la înălţime. Tocmai din aceste motive, acrofobia nu trebuie ignorată. Cu ajutor din partea unui psisihoterapeut, frica extremă de înălţime poate fi depăşită. 

“Cu ajutorul psihoterapiei, persoana va învăţa să conştientizeze mecanismele funcţionale ale fricii, depăşind contextul problematic, prin adoptarea de noi comportamente”, mai spune Andreas Hniatiuc.