Cum a fost recunoscută Mitropolia Ţării Româneşti de către Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol
0În 1359, după luni întregi de eforturi ale voievodului Nicolae Alexandru, fiul lui Basarab I, Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol recunoştea Mitropolia Ţării Româneşti, cu sediul la Curtea de Argeş. Cum s-a ajuns la această recunoaştere, aflaţi din articolul de mai jos.
După cum spune profesorul de istorie Constantin Vasilescu, ”domnitorul Basarab I a intrat în istorie ca întemeietorul Ţării Româneşti şi ctitor de biserici, însă recunoaşterea Mitropoliei Ţării Româneşti se leagă însă de numele fiului său, Nicolae Alexandru, care a domnit timp de 12 ani, între 1352 şi 1364. Acesta l-a chemat la curtea sa pe mitropolitul Iachint din Vicina, oraş de la gurile Dunării, unde exista deja o mitropolie ortodoxă în subordonarea Constantinopolului. Voievodul Nicolae Alexandru a solicitat strămutarea Patriarhiei de la Constantinopol acestei mitropolii la Curtea de Argeş pentru a cuprinde întreg teritoriul Ungrovlahiei. Strădaniile lui vor fi încununate de succes”.
În mai 1359, Sinodul Constantinopolitan, Patriarhul Calist şi împăratul bizantin Ioan al V-lea Paleologul au aprobat solicitarea voievodului Nicolae Alexandru Basarab, numindu-l pe Iachint „păstor legiuit a toată Ungrovlahia cu rangul de mitropolit preacinstit, spre binecuvântarea şi îndreptarea duhovnicească a domnitorului, copiilor lui şi a întregii sale domnii”.
”Trebuie subliniat un detaliu important, acela că hotărârea Sinodului Patriarhiei ecumenice din mai 1359 nu a creat o situaţie nouă, precum în cazul popoarelor nou convertite la creştinism, ci este vorba de o reorganizare în sânul aceleiaşi Biserici ortodoxe, prezente de secole pe acest teritoriu”, mai adaugă profesorul Constantin Vasilescu.
Mitropolitul Iachint se va bucura de o cârmuire lungă şi rodnică, timp de 13 ani, până în 1372.
Primul mitropolit al Ţării Româneşti, preasfinţitul “chir Iachint” de la Vicina, se mutase de fapt de ceva vreme la curtea voievodului muntean, unde era “foarte bine privit”, după cum arată scrisoarea din anul 1359 a patriarhului către Nicolae Alexandru.
Iachint s-a stins din viaţă în 1372, fiind îngropat lângă biserica mitropolitană de la Curtea de Argeş, iar pe 8 iulie 2008 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română.