Celebra sculptură „Danaida” a lui Brâncuşi, realizată în atelierul unui argeşean
0Una dintre cele mai controversate şi cunoscute sculpturi ale lui Brâncuşi - ”Danaida” - a fost realizată în atelierul unui argeşean, cunoscutul colecţionar de artă Bogdan Alexandru-Piteşti. Timp de mai mulţi ani, autenticitatea operei a fost pusă la îndoială.
Pe sculptură apare anul 1908, vreme la care Brâncuşi nu se afla în ţară. De aici au pornit îndoielile cu privire la adevăratul creator. S-a pus problema autenticitaţii operei, deoarece nu se ştia ca Brâncusi ar fi fost în acea perioadă în România. Din cercetări a reieşit că a fost creată în atelierul colecţionarului Alexandru Bogdan-Piteşti, în una dintre vizitele lui Brâncuşi la Bucureşti. În sprijinul acestei ipoteze este şi mărturia lui Tudor Arghezi, care îşi aminteşte că Brâncuşi a folosit atelierul pe care Bogdan Alexandru-Piteşti îl dota cu tot ce era necesar şi îl punea la dispoziţia unui grup de pictori şi sculptori din care făcea parte şi Brâncuşi. Prin spusele sale, Arghezi a sprijinit veridicitatea muncii şi spuselor lui Brâncuşi. "Danaida " este realizată în piatra de Vrata, importată din Bulgaria şi folosită des de sculptorii români.
Acest cap de piatră a fost expus la Bucureşti în 1914 la cea de-a XIV-a expoziţie a grupării Tinerimea Artistică, când a fost cumpărat tocmai de colecţionarul Alexandru Bogdan-Piteşti. 28 de ani mai târziu, lucrarea va fi expusă pentru a doua oară, dar a fost greşit etichetată cu numele de „Cuminţenia pamântului.” ”Danaida” se află acum la Muzeul Naţional de Artă al României.
Alexandru Bogdan-Piteşti a cumpărat şi celebra lucrare ”Sărutul” a lui Brâncuşi, lucrare ce acum câţiva ani a fost vândută la o licitaţie pentru aproape 9 milioane de dolari.
Şi-a format pasiunea pentru artă la Paris
Alexandru Bogdan-Piteşti a fost una dintre figurile marcante ale celei de-a doua jumătăţi a secolului XIX şi începutul secolului XX, influenţând decisiv viaţa cultural-artistică a ţării. Născut la Piteşti, în 1870, într-o familie înstărită şi erudită, Alexandru Bogdan-Piteşti îşi definitivează pasiunea pentru artă în selectele saloane pariziene, de unde se întoarce cu viziuni inovatoare pentru cultura românească a acelei vremi. El este cel care a întemeiat Salonul Independenţilor, după modelul francez al „Salonului Societăţii Artiştilor Independenţi. De asemenea, Alexandru Bogdan-Piteşti a fost un important colecţionar de artă, despre el Benjamin Fundoiu notând: „Numai la Bogdan Piteşti puteai să bei cafea între Luchieni şi Iseri, numai la dânsul puteai vorbi între Ressu şi Brâncuşi...".
Arghezi, Tonitza şi Pallady, printre prietenii săi
Într-adevăr casa din Bucureşti a creatorului, primului muzeu de artă modernă, devenise loc de întâlnire pentru scriitori şi pictori ca Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi, Mateiu Caragiale, Benjamin Fondane, Gala Galaction, George Bacovia, Ion Minulescu, Ştefan Luchian, Arthur Verona, M.H. Maxy, Iosif Iser, Theodor Pallady, Camil Ressu, Nicolae Tonitza, Ion Theodorescu-Sion, Friedrich Storck sau Cecilia Cuţescu-Storck. Din această atmosferă boemă, unde se împleteau drogurile, homosexualitatea, anarhismul, ocultul şi ideile masonice, au izvorât idei neconvenţionale şi opere literare sau artistice de excepţie.
Gala Galaction, unul dintre cei care participau la celebrele reuniuni, nota: „Domnea o libertate de spirit uluitoare. Bogdan Piteşti, a cărui instituţie nu a avut pereche (şi nici nu mai văd alta în jurul nostru), deţinea şi cele mai preţioase documente (versuri, caiete, desene de diferiţi artişti) argheziene. Şi, într-adevăr, aşa cum crezuse în geniul lui Luchian, Bogdan-Piteşti crezuse în cel al lui Arghezi - şi este suficientă invocarea acestor două nume spre a da măsura gustului şi intuiţiei sale".
Bogdan Alexandru-Piteşti, primul care a intuit geniul lui Luchian
Poet simbolist, eseist, critic literar şi de artă, cu numeroase articole semnate Ion Duican (sau Ion Doican), patron al artelor, Alexandru Bogdan Piteşti a fost şi un mare colecţionar de artă românească. De-a lungul timpului, acesta a adunat peste 1.500 de lucrări de pictură, desen, sculptură, obiecte de artă populară şi icoane. Fiind primul care a intuit genialitatea lui Ştefan Luchian, controversatul Alexandru Bogdan Piteşti, imediat ce l-a întâlnit pe fragilul Luchian, l-a situat fără rezerve în fruntea mişcării artistice contemporane, prin expunerea lucrărilor sale la cele două mari evenimente culturale: Expoziţia artiştilor independenţi din 1896 şi Expoziţia Societăţii „Ileana" din 1898. De altfel, Tudor Arghezi spunea: „Pictura românească n-ar fi avut un Luchian fără un Bogdan-Piteşti". Dar nu numai Luchian se regăseşte în vasta sa colecţie de artă plastică. În 1924, la doi ani de la trecerea sa în nefiinţă, când colecţia lui Bogdan Piteşti a fost scoasă la licitaţie, se puteau regăsi în index nume ca: Etienne Azambre, Frank Brangwin, Andre Derain, Maximilien Luce, Alexandre Seon, Ernst Stern sau pe cele „mioritice" ale lui Constantin Artachino, Nina Arbore, Baltazar, Brataşanu, Brâncuşi, Maria Ciuredea-Steurer, Cecilia Cuţescu-Stork, Nicolae Dărăscu, Ştefan Dimitrescu, Oscar Han, Iosif Iser, Cornel Medrea, George Demetrescu Mirea, Dimitrie Paciurea, Theodor Pallady, N.S.Petrescu, Al. Poitevin-Skeletti, Gabriel Popescu, Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, Friedrich Storck, Ion Theodorescu-Sion, Nicolae Tonitza, Nicolae Vermont sau Artur Verona. Pasiunea sa pentru artă a fost posibilă şi datorită situaţiei financiare foarte bune. Bogdan Piteşti a primit de la tatăl său o moştenire care i-a garantat un trai lipsit de griji prin terenurile din judeţul Argeş şi l-a făcut să îşi îndrepte privirile către artă. Personalitatea sa complexă este, poate, cel mai bine zugrăvită tot de Tudor Arghezi, care îl portretiza astfel: „Excepţional pe toate dimensiunile lui excepţionale: şi bune, şi foarte rele. Natură dinamică şi de devoţiune, el n-a avut răgazul singurătăţii unei opere literare, dar energiile, marea lui dăruire, un optimism imens şi o camaraderie unică au fertilizat pe cincizeci de ani şi artele, şi literatura."