Zece semne care prognozau cum vor fi zilele de iarnă, în urmă cu 100 de ani. Ce fiinţe anunţau când vin ninsorile şi gerul

În credinţele populare ale românilor, comportamentul animalelor din gospodările ori al păsărilor era un indiciu eficient despre cât de grea urma să fie iarna.

La final de veac XVIII şi început de secol XIX, sătenii din nordul Moldovei, dar şi din alte zone se orientau după semnele transmise de animalele din gospodărie pentru a prevedea cum va fi vremea.    

Cele mai multe semne cunoscute în lumea satului de la 1900 erau pentru ploaie, fenomen prevestit de orăcăitul broaştelor, de cântatul cocoşilor ziua, sau atunci când raţele şi gâştele bat cu aripile în pământ.    

Iarna, gerul era anunţat de zborul vrăbiilor pe la ferestre, iar ninsoarea de ciorile care se strâng şi cloncănesc.  O listă cu aceste credinţe culese din lumea satului a fost întocmită şi publicată de T. C. Ionescu, învăţător din Dolhasca, Suceava, în volumul IV al publicaţiei „Şezătoarea“, revistă de literatură şi folclor, condusă de Artur Gorovei. 

În articolul intitlulat „Credinţi relative la prevederea timpului”, dascălul din Dolhasca prezenta 51 de situaţii pe care oamenii le luau în considerare în aprecierea condiţiilor meteo:   

Cine anunţa gerul şi ninsorile:

- Cînd porcii cară pae’n gură la culcuş, are să fie frig.

- Cînd gîştele stau cu clonţu’n pene, are să fie frig. 

- Cînd se uită mîţa în cuptior, are să fie frig.  

- Cînd zburdă vitele, are să viscolească.

- Cînd şoarecii îşi fac cuiburi sus, are să cadă omăt mare.

- Cînd cînele se tăvăleşte pe jos (se rostogoleşte) are să ningă.

- Cînd cîntă cucoşii sara-iarna, are să fie moloşag (călduros şi umed, de obicei iarna după îngheţ) 

- Cînd zboară vrăbiile pe la ferestre, are să fie ger. 

- Cînd merg nourii spre miază-noaple, are să viscolească, ori are să ploae. 

- Cînd stau multe vrăbii la un loc, are să fie ceaţă.