Ustensile uitate din bucătăria românilor care au trăit acum 100 de ani. La ce se foloseau cujba, custura şi chisălăul

La început de secol XX, în gospodăriile din nordul Moldovei mâncarea se prepara cu ajutorul unor ustensile, astăzi o raritate în satele din zonă.

În nr. 5-6 din 1903 al revistei de folclor „Şezătoarea“ sunt descrise toate uneltele folosite de sătenii din nordul Moldovei la început de secol XX. 

„Săteanul, în bucătăria lui simplă dar curată, se foloseşte de mulţime de unelte, în care se fac în unele bucatele, în unele se sprijine (se ţin) cele trebuitoare pentru bucate, iar altele ajutoră gospodina la diferite trebuiri“, precizează învăţătorul M. Lupescu, cel care semnează articolul intitulat „Unelte din bucătăria ţărănească“.  

Autorul menţionează că aproape toţi gospodarii au câte două rânduri de vase şi de unelte în care îşi pregătesc bucatele: de frupt (de dulce) şi de sec (de post).

„Dacă nu-i putere să le ai aşa, atunci gospodina la spolocanie (a doua zi de lăsatul de sec, cînd se spală blidele), le spală cu cenuşă şi le ferbe în leşie, ca să iasă unsoarea, şi fruptul din blide. Cînd în posturi s’ar pregăti mîncări în vase de frupt, e mare pacat şi te spurcă“.        

Mai jos sunt câteva din ustensilele prezentate în articol de M. Lupescu:

Olurile - sunt nişte oale lungăreţe, curmate la mijloc. În ele se pune laptele la prins.

Tigaea - e de schijă; se cumpără din tîrg. Numai cei bogaţi au tigăi. În tigaea se face friptură şi plachie.   

Hîrgăul - e o tigăiţă de lut; el e zmălţuit. În hîrgău se face scrob, friptură, tocană ş.a

Ţigla - se face din lemn; în ţiglă se frig pui, găini ş.a. Cine n’are frigare, frige orice în ţiglă. 

Pirostriile sau chirostriile - le fac ţiganii din fer. Ele samănă cu un cerc de cofă cu trei picioare. Pe ele se pune ceaunul. 

Cujba, cîrligul, vîrtejul - se face din lemn îndoit, fiind bătut cu un capăt în pămînt iar în celălalt se acaţă toarta ceaunului. În cujbă se pune să fiarbă ceaunul cu mămăligă. Cujba ţine locul pirostriilor. Mai mult cosaşii se slujesc de ea. Cujba nu se ie din loc că iei sărăcia. 

Leafa, teapşa - e o lopăţică mică, mai mare ca o lingură, cu care se tepseşte mămăliga după ce s’a mestecat.  

Custură - e un cuţit făcut din coasă. Ascuţit bine, rade şi slujeşte de multe ori de brici. 

Hîrdăul - e un ciubăr cu care se aduce şi în care se ţine apă.

Chersînul – e o covată adîncă, largă şi scurtă. 

Săculeţul de sare şi săculeţul de ţinut chiper - se fac din pînză.

Corn de ţinut sare - se face din cornul de vită mare, înfundat.

Chisălău, bătălău, pchilug, mojdieriu ori chisălug - e un băţ scurt ca de-o palmă şi gros ca mîna cu care se pisază usturoiul, de se face mujdeiu.