Portret/Dan Iacob, omul care trăieşte în lumea teatrului
0Pietreanul a urcat prima dată pe scenă în clasa a IV-a. Recent, a pus la punct un proiect de teatru-lectură, destinat celor de vârsta a treia. Prima întâlnire a lui Dan Iacob cu teatrul a fost după serbarea şcolară de la sfârşitul clasei a IV-a.
Atunci a fost remarcat de un tânăr actor, Dan Borcia, care coordona trupa Casei Pionerilor, şi a fost invitat să i se alăture.
În gimnaziu a urmat un adevărat „institut de teatru“. „Am avut norocul să mă întâlnesc cu Dan Borcia pe când era proaspăt absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică. La Casa Pionerilor, el a făcut cu noi tot ce învăţase: dicţie, mişcare, rostire poetică, joc de scenă, exerciţii de improvizaţie“, spune Dan Iacob.
S-a pregătit doi ani pentru primul rol
Pentru a juca în primul spectacol, „Al şaptelea continent“ de Eduard Covali, regizorul i-a pregătit timp de doi ani. „Jucam rolul Grasu, deşi eram slab, şi am luat premiul de interpretare pe ţară, care a constat într-o tabără internaţională la Braşov, Bucureşti şi Costineşti, la care au participat şi americani, englezi şi francezi“, se mândreşte inginerul-actor.
Spectacolul a câştigat Marele Premiu al Festivalului de Teatru pentru Elevi în vara anului 1978, iar în iarnă a fost filmat, pe scena Teatrului Tineretului din Piatra Neamţ, de un car de televiziune, după care a fost transmis, în serial, în fiecare duminică dimineaţă la emisiunea pentru copii. După acest spectacol au urmat „Dl. Goe“, „Vrăjitorul din Oz“ şi o serie de montaje literar-artistice.
Opt ani ca administrator la Teatrul Tineretului
În anii de liceu, pe care i-a urmat la „Petru Rareş“, a făcut parte din trupa de teatru de aici. Pasiunea a continuat la Casa de Cultură a Studenţilor din Bucureşti, între 1980-1985. Revenit la Piatra Neamţ ca stagiar, nu a uitat de scenă şi s-a alăturat trupei „Act“ a Casei de Cultură, pe care o conducea Gheorghe Hibovschi. „La un moment dat, prin 1996, am fost nevoit să renunţ la teatru din cauza unui program foarte încărcat la serviciu“, regretă Dan Iacob.
Soarta l-a adus iar în apropierea scenei, între anii 2000-2008, ca administrator la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. „O bună perioadă am răspuns de producţia de costume şi decoruri, ceea ce m-a pus în legătură directă cu cei care realizau spectacolele şi mi-am întregit viziunea asupra fenomenului teatral“, mărturiseşte Iacob.
Profil
Născut: 14 februarie 1960, la Piatra Neamţ.
Studii: Institutul Politehnic Bucureşti, Facultatea de Transporturi.
Familie: Căsătorit, are două fete.
Întrebări şi răspunsuri
Ce este teatrul-lectură?
Este o practică a teatrului profesionist, care nu presupune existenţa costumelor, a decorurilor, a mişcării scenice şi nici memorarea rolurilor. Actorii profesionişti pregătesc un spectacol-lectură cu public, în urma căruia se decide dacă se montează sau nu spectacolul respectiv. Am adaptat această idee pentru vârsta a treia, dar am adăugat costume, muzică, decoruri, mişcare.
Ce alte pasiuni aveţi?
Filosofia a devenit felul meu de fiinţă după întâlnirea de la Păltiniş cu Noica, în vara anului 1986. În februarie, când voi face 50 de ani, voi lansa o carte de eseistică, „Pecetea“, izvorâtă din pasiunea pentru filosofia culturii.
Ce-i place
Spune că îi plac lucrurile „care izvorăsc din necesitatea felului meu de fiinţă“. Apreciază vinul alb demi-sec şi compania în care se pot discuta temele existenţiale ale omului.
Ce nu-i place
Lui Dan Iacob nu-i place impostura pentru că, spune el, crede în principiul lui Peter: „Fiecare individ urcă pe scara socială până când îşi atinge nivelul de incompetenţă“. Din păcate, mărturiseşte el, conjunctura actuală favorizează eludarea acestui principiu şi impostura.