Portret/ Ion Ciobanu, economistul din slujba naturii
0Nemţeanul are o gospodărie de invidiat. Cultivă flori chiar în miezul iernii şi creşte pomi fructiferi, deşi locuieşte în mijlocul oraşului. Economistul născut în Bâtca Doamnei se consideră un om muncitor, care, deşi „a învăţat carte“, nu şi-a renegat rădăcinile şi-şi aminteşte cu drag despre lucrurile învăţate de la părinţi pentru a avea o gospodărie îmbelşugată.
„Părinţii mei au fost oameni simpli şi muncitori. De la ei ştiu tot ce am învăţat despre pământ şi roadele lui. Chiar dacă mi-a plăcut cartea şi am avut posibilitatea să mă mut la bloc, am preferat să mă întorc la munca pentru propria casă“, spune Ion Ciobanu.
Din respect pentru părinţi, prima carte pe care Ion Ciobanu a publicat-o în 2004, „Plutăritul pe Bistriţa“, nu a fost despre cifre, ci despre omul care-şi câştigă existenţa din munca fizică. „Cartea am scris-o în amintirea tatălui meu, care a fost plutaş“, explică nemţeanul.
Convingerile l-au trimis în 1990 spre prima grupare care milita pentru o existenţă bazată pe prelucrarea resurselor naturale: „Mişcarea Ecologistă“. Ion Ciobanu îşi organizează viaţa de zi cu zi după nişte reguli proprii, departe de cenuşiul oraşului.
„Ne-am vândut ambalajelor nocive“
În curtea pietreanului nimic nu se aruncă, fiecare lucru are o utilitate, iar protejarea naturii a devenit un stil de viaţă. „La mine PET-urile au fost înlocuite cu sticle. Nu se vorbeşte de îngrăşăminte artificiale, iar în fiecare toamnă beciul îmi este plin de bunătăţi rodite chiar de pământul din grădină“, se mândreşte bărbatul.
Ecologistul priveşte cu mâhnire industria pe care a susţinut-o în tinereţe. „Oamenii au uitat să muncească şi ne-am învăţat cu o societate de consum. Pentru a trece peste această perioadă economică grea, trebuie să devenim una de producţie. Din păcate, cel mai mare pilon al economiei, agricultura, a devenit o amintire“, mai spune nemţeanul.
Economistul devenit scriitor îşi aminteşte cu drag despre anii în care fiecare lucru avea o utilitate. „Sunt un om practic. Încerc să păstrez în jurul casei numai lucrurile care sunt cu adevărat necesare. Restul consider că-mi aglomerează existenţa inutil“, explică Ion Ciobanu.
Cartea ecologistului înnăscut este una plină de sfaturi şi poveţe pentru cei care-şi doresc o viaţă sănătoasă. Volumul „Ecologie, cerinţă şi binefacere“ cuprinde metode recomandate pentru tinerii care au devenit robii preparatelor chimice. „Trebuie să învăţăm singuri să ne descotorosim de obiceiurile care ne transformă în dependenţii unei societăţi de consum. Educaţia este un factor decisiv în stilul de viaţă al fiecăruia şi consider că părinţii au o responsabilitate aparte pentru copiii de mâine“, încheie Ion Ciobanu.
Profil
Născut: 29 ianuarie 1942, Bâtca Doamnei.
Studii: Facultatea de Economie din Iaşi. Are studii postuniversitare în Informatică.
Familie: Este căsătorit, are doi copii.
Întrebări şi răspunsuri
Care sunt planurile economistului devenit scriitor pentru următorul an?
Îmi doresc să mai scriu o carte despre conceptul de astăzi al dezvoltării durabile. De fapt se va numi chiar „Distrugerea dezvoltării durabile“. Am ajuns la concluzia că acum nu se mai cunoaşte exact noţiunea şi că prea puţini mai ştiu cum să aplice un proiect concret prin care să sporească nivelul de calitate a vieţii.
Ce regrete aveţi?
Mă sperie faptul că la noi în ţară se pare că nu se mai reciclează nimic şi că am uitat să ne bucurăm de roadele muncii noastre. Atât plantele, cât şi anumite animale au structura modificată genetic. Fructele, nici ele, nu mai au gust.
Ce-i place
Recunoaşte că este un om al cifrelor, economia a rămas ca o veche pasiune. „Nu aş rezista o zi într-un apartament. La mine în gospodărie nu am nicio zi liberă, dar nu mă plâng pentru că-mi place munca şi simt că renasc odată cu fiecare rod al grădinii mele“, spune Ion Ciobanu.
Ce nu-i place
Gospodarul urăşte culoarea gri şi crede că, treptat, oraşul Piatra Neamţ şi-a pierdut din farmecul pe care-l conferă natura şi plantele. „Mă uit cu îngrijorare la modul de viaţă pe care-l adoptă tot mai mulţi tineri acum. Am ajuns să ne fie frică să ieşim noaptea pe străzi“, explică nemţeanul.