Piatra idolilor de la Petrodava-Cetăţuia. Descoperirea fabuloasă făcută de Gheorghe Asachi când lucra la prima fabrică de hârtie din Moldova

Marele cărturar Gheorghe Asachi a descoperit, după dislocarea unei stânci, o fosilă umană, despre care credea că este unicat şi că reprezenta o zeitate dacică.

Gheorghe Asachi, cărturar, poet, prozator, dramaturg, literat, publicist, filosof, pedagog, arhitect, diplomat, întemeietorul învăţămânului românesc şi promotor al teatrului a fost şi întemeietorul primei fabrici de hârtie din Moldova. 

Inaugurarea a avut loc în 1841, la Piatra Neamţ, pe malul Bistriţei, pe moşia Petrodava (numele este dat de o cetate dacică din zonă), în locul numit Cetăţuia. 

Profesorul Gheorghe Radu, în cartea „Învăţământ, cultură şi personalităţi nemţene în documentele vremii“, apărută anul trecut, scrie că, în timpul săpăturilor pentru turnarea temeliei fabricii, s-a descoperit o fosilă umană, numită Piatra Idolilor de la Petrodava, aşa cum rezultă dintr-o stampă inclusă în Calendarul Asachi pe 1847. 

„Într-un articol publicat în foaia amintită, Asachi arăta că aceasta a ieşit la iveală prin dislocarea unei stânci, credea că este un unicat pe globul pământesc şi ar reprezenta o veche zeitate dacică. În continuarea articolului, autorul arată că Piatra Idolilor de la  Petrodava s-a pierdut în Bistriţei în timp ce prinţul Victenştein, proprietarul moşiei Fântânele-Bacău, o transporta pe o plută la moşia sa. Cu acest articol referitor la comoara de la Văleni, Asachi devine, spunem fără a greşi, primul arheolog al judeţului Neamţ“, susţine profesorul. 

Din păcate, prea multe date despre descoperirea făcută nu sunt, motivul fiind dat, cel mai probabil, de anul în care a fost realizată, în vremuri când despre arheologie nu poate spune că era o activitate care să suscite interes. 

Iar dacă unele descoperiri au mai fost, ele nu au fost menţionate în prea multe documente. Totuşi, unele precizări vorbesc de găsirea aşa-numitelor „comori“ în primele patru decenii ale secolului al XIX-lea.

Descoperiri de „comori“ în vremuri trecute

Astfel, profesorul Radu arată că primele descoperiri sunt menţionate în documentele de arhivă începând cu anul 1834, când, la Piatra Neamţ, pe un deluşor numit Coada Petrişului, doi copii,

jucându-se, au descoperit „o comoară ce se alcătue într-o căldare cu inele, bani şi legătură cu bani“. 

În acelaşi an, la Crăieşti, comuna Bozieni, s-a găsit „un ban turcesc de umbla 8 lei, la răspântia drumului mare şi a celui ce merge în ţarină, pe locul unde se bănuia existenţa unor bani îngropaţi de nişte sîrbi care au aşezat acolo în vremea turcilor“. 

La Cucilaţi, sat dispărut din comuna Secuieni, în 1835, în timpul aratului s-au găsit pe brazda răsturnată 188 bani turceşti de argint. La cercetarea făcută de autorităţi, se precizează că s-a găsit o

sumă mai mare, conţinând monede amestecate cu ţărână. 

Într-un alt document, nedatat, se menţionează că, la Gâdinţi, lângă oraşul Roman, s-au găsit obiecte de îmbrăcăminte şi un coif de zale. În 1837, la Spiridoneşti, comuna Icuşeşti, s-ar fi găsit un vas cu bani, „în malul unei rupturi despre Siret“. 

Din comuna Poienari, privighetorul Ocolului Siretul de Sus înaintează Isprăvniciei Ţinutului

Roman, în anul 1844, un hârb şi o „bucată de zgură din cele găsite la un loc de unde se săpase de cineva o comoară: la acel loc s-a găsit groapa, hîrburile unei chiup şi mulţime de zgură netezită, după cum a şezut pe lîngă chiup“. 

„Sunt descoperiri care nu apar în documentele cercetate ca rezultate ale unei activităţi ştiinţifice organizate; ele sunt fie întâmplătoare, fie rezultatul dorinţei de îmbogăţire a unor oameni. Ei au făcut, totuşi, fără ştirea şi fără voia lor, un serviciu ştiinţei şi istoriei, dând la iveală uneori şi alte lucruri, în afară de bani, dintre care unele au mai rămas doar consemnate în documentele acelor vremi. Lipsa unor muzee, precum şi dezinteresul autorităţilor de atunci au făcut ca multe din obiectele găsite să se piardă“, conchide profesorul Gheorghe Radu.