Oameni şi poveşti de altădată. Popa Duhu, Ionică Torcălău, Domnu' Trandafir, Conta, personalităţile Şcolii Domneşti
0Au trecut 170 de ani de la înfiinţarea Şcolii Domneşti din Târgu Neamţ. Printre personalităţile care i-au trecut pragul se numără Popa Duhu, Ionică Torcălău, Domnu' Trandafir sau Vasile Conta.
Construită din iniţiativa domnitorului Grigore Alexandru Ghica pe proprietatea Mănăstirilor Neamţ şi Secu, Şcoala Domnească din Târgu Neamţ a fost inaugurată în toamna anului 1852, însă şi-a primit elevii la 1 iunie 1853. Recent, în oraşul nemţean a fost inaugurată o expoziţie pentru a marca 170 de ani de existenţă.
„Având de-a lungul timpului institutori meniţi pentru vocaţia didactică (...), prima şcoală publică de băieţi din acest oraş a oferit culturii şi tagmei bisericeşti personalităţi ale căror nume au rămas de referinţă în domeniile cărora li s-au dedicat (Ion Creangă, filosoful Vasile Conta, lingvistul Alexandru Lambrior, Patriarhul Nicodim Munteanu sau învăţătorul Mihai Busuioc)“.
Aceasta este declaraţia curatorului expoziţiei, muzeograf Renata Buzău. În prezent, imobilul, care-i declarat monument de arhitectură, găzduieşte Muzeul de Istorie. Un dascăl renumit a fost părintele Isaia Teodorescu, cel care avea să fie cunoscut ca „Popa Duhu“, descris neasemuit de Ion Creangă în nuvela cu acelaşi nume.
De altfel, Isaia Teodorescu i-a fost povestitorului din Humuleşti (cel căruia i se mai spunea „Ionică Torcălău“ deoarece toarcea lână prin sat sau la şezători pentru că în familie se confecţionau cojoace şi ţesături din postav), profesor şi la Şcoala Domnească, şi la Seminarul de la Socola.
Şi Mihai Busuioc s-a şcolit la unitatea de învăţământ din Târgu Neamţ, el fiind apoi dascălul lui Mihail Sadoveanu, acesta din urmă dedicându-i nuvela „Domnu' Trandafir“. Dacă Sadoveanu l-a descris melancolic pe fostul învăţător, Creangă îi face un portret savuros profesorului Teodorescu, un popă slobod la gură, dar cu dragoste de elevii săi.
„Se învârteşte lumea cu mine de-atâta aghiazmă rusască“
„Cine-a întâlnit vrodată în calea sa un popă, îmbrăcat cu straie sărăcuţe, scurt la stat, smolit la faţă, cu capul pleş, răspunzând îndesat sluga dumitale cui nu-l trecea cu vederea, căscând cu zgomot când nu-şi găsea omul cu care să stea de vorbă, făcând lungi popasuri prin aleiele ascunse ale grădinilor din Iaşi şi oprindu-se cu mirare lângă moşinoaiele de furnici, pe care le numea «republici înţelepte»“.
Creangă îl mai descrie pe preot fostul preot ca fiind sărac lipit şi detestându-şi confraţii puşi pe căpătuială, dar că avea şi patimi lumeşti. Asta la Mănăstirea Neamţ, când stătea la taifas cu stareţul Naftanail, care-l cinstea cu rachiu îndulcit cu miere, pahar după pahar, până ce „Duhu“ spunea: „Lasă-mă-n pace, cuvioase, că se învârteşte lumea cu mine de-atâta aghiazmă rusască; mai bine să ne împăcăm“. Adică să mai ia un păhărel.
Povestirea „Popa Duhu“ a fost publicată în „Convorbiri literare“, în 1881, cu opt ani înainte de moartea scriitorului, care-i făcea în nuvelă alt portret: „Şi părintele Isaia, în loc să umble morţiş, ca alţi popi, după cerşitorit, luând şi de pe viu şi de pe mort, să aibă cu ce se împopoţona, el, dimpotrivă, zicea că este de altă părere, şi anume: «Decât să dai de pomană la calici sâmbătă, mai bine ceva de băut mahmurilor, marţa»“.
Cât despre Mihai Busuioc, „Domnu' Trandafir“, el s-a născut la Boiştea (sat pe care Garabet Ibrăileanu avea să-l descrie în romanul «Adela»), aproape de urbea străjuită de Cetatea Neamţ, tatăl său fiind dascăl. Urmează cursurile Şcolii Domneşti, după care devine învăţător la Vatra Paşcanilor. Aici, în perioada 1887-1891, l-a avut ca elev pe Sadoveanu.
Despre deschiderea unităţii de învăţământ, Ion Creangă, elev fiind, consemna în ale sale „Amintiri din copilărie“: „În ziua când s-a sfinţit paraclisul spitalului şi s-a deschis Şcoala Domnească de acolo, eu, împreună cu alţi băieţi, isonari ai bisericii, stam aproape de Ghica Vodă, care era de faţă la acea serbare, înconjurat de mulţime de lume şi nu ne mai săturam privindu-l“.