Neamţ: PORTRET/ Lucian Tudorache dă viaţă marmurei cu dalta şi ciocanul

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Artistul este creatorul a numeroase sculpturi expuse în diverse oraşe din ţară. În prezent, el lucrează la restaurarea Teatrului „Vasile Alecsandri“ din Iaşi.

Lucian Tudorache a realizat peste 20 de sculpturi de mari dimensiuni, expuse în mai multe locuri din ţară. Este autorul bustului pictorului Victor Brauner, din faţa Liceului de Artă Piatra Neamţ, al sculpturii „Zburătăciune“, din stejar, din curtea Muzeului de Istorie Piatra Neamţ şi al bustului generalului Dăscălescu de la Căciuleşti, comuna Girov.

De asemenea, a realizat monumentele Sf. Ştefan cel Mare, din bronz, de la Piscu, judeţul Galaţi, şi din piatră artificială, în curtea bisericii Volovăţ, judeţul Botoşani.

Are certificat internaţional

Artistul îşi împarte viaţa între catedra de la Liceul de Artă din Piatra Neamţ şi efortul de creaţie.

Din 2004, el a obţinut atestat internaţional pentru restaurarea în piatră, la Centrul European pentru Tehnicile de Conservare a Patrimoniului Arhitectonic din Veneţia, după un curs UNESCO de trei luni. Pe baza acestuia, din decembrie 2009, lucrează la Teatrul Naţional „Vasile Alecsandri“ Iaşi, la restaurarea sculpturilor.

Consideră că orice artist trebuie să fie şi un bun desenator. „Pentru mine, desenul reprezintă abecedarul profesiei. Fără un bun desen, toate celelalte intervenţii artistice sunt mai greu de realizat“, susţine sculptorul. În plus, a transformat pasiunea pentru fotografie într-un ajutor pentru profesia de bază. „Folosesc fotografia ca material premergător proiectelor de desen şi sculptură. Este vorba însă de fotografia structurilor naturale, abordate în micro-universul lor“, mărturiseşte profesorul.

Tatăl era dulgher

Consideră că a moştenit din familie înclinaţiile artistice. „Tatăl meu era un foarte bun dulgher şi tâmplar, iar mama se ocupa cu ţesutul covoarelor. Fratele meu, mai mare decât mine cu şapte ani, având gena mamei, a urmat pictura, iar acum predă la un Colegiu de Artă de lângă Torino. Eu semăn cu tata, şi ca genă şi ca îndemânare, şi mi-au plăcut dălţile şi lemnul“, spune artistul.

Liceul de Artă l-a făcut la Iaşi, pe vremea comunismului, iar după absolvire a ajuns marinar. „Am pierdut două examene de admitere din cauză că am fost repartizat, fără să pot schimba nimic, să fac armată la marină, care dura doi ani“, regretă parcă şi acum Lucian Tudorache.

Admiterea în învăţământul superior a fost anevoioasă. „În anii ’80, posibilitatea de a intra la o universitate de artă era foarte mică. În jur de 200 de candidaţi se băteau pe 7 locuri, dintre care jumătate erau deja ocupate. Plus că un an se dădea examen doar la pictură şi anul următor doar la sculptură“, precizează artistul. După facultate, s-a stabilit la Piatra Neamţ.

Profil

Născut: 29 aprilie 1965, localitatea Independenţa, Galaţi.
Studii: Universitatea de Artă „George Enescu“ Iaşi, promoţia 1991.
Familie: Necăsătorit, are un copil.

Întrebări şi răspunsuri
Unde vă place cel mai mult să călătoriţi?
De doi ani, am descoperit Grecia, care mă fascinează. Am reuşit să merg într-o zonă în care românii ajung mai greu, pentru că este foarte îndepărtată, în insulele cele mai mari din Arhipelagul Ionic: Kefalonia şi Zakynthos. Aici sunt multe muzee, palate, mănăstiri, castele veneţiene, peşteri şi un parc naţional.
Aţi întâlnit culturi deosebite în călătorii?
În Norvegia am întâlnit o lume diferită total de restul Europei, şi ca rasă, şi ca mod de a fi al oamenilor, ca arhitectură, peisaj, climă, comunicare şi atitudine unamă. Nu există poluare, au un cult pentru natură şi curăţenie.

Ce-i place
Artistul spune că adoră călătoriile. „Sunt ca un drog pentru mine, mai mult decât orice. Strâng banii pe care îi scot din vânzarea unor lucrări mici pentru deplasări atât profesionale, pentru documentări, cât şi de plăcere“, spune Tudorache. Apreciază mâncarea bună şi vinul. Îi place să stea la masă cu prietenii şi să bea un vin bun.

Ce nu-i place
Nu-i plac birocraţia şi piedicile din calea dezvoltării profesionale. „Mă deranjează lipsa de corectitudine. Multe dintre comenzile pentru sculptură statuară, de exemplu, sau pentru restaurare în piatră se dau pe alte criterii decât cele profesionale“, spune artistul.