Neamţ: Portret / Irina Idiceanu, omul-orchestră de la teatrul de păpuşi

Artista simte că se redescoperă ca om cu ajutorul publicului spectator şi priveşte teatrul de păpuşi ca pe o terapie care dă roade şi la oamenii mari. Irina Idiceanu spune că a simţit nevoia de a trăi printre actori încă din primul an de liceu. Participarea la cursurile Şcolii Populare de Artă a însemnat pentru pietreancă şi accesul în marea familie a scenei din Piatra Neamţ.

„Deşi atunci, când am intrat în clasa a IX-a, îmi doream să devin medic chirurg, mediul artistic m-a acaparat şi m-am simţit ca într-o familie printre actorii de la Teatrul Tineretului. În trei ani n-am ratat niciun spectacol şi cunoşteam culisele scenei mai bine decât propria-mi cameră“, îşi aminteşte pietreanca.

Regizor autodidact

A încercat apoi să studieze regia. „N-am intrat la teatru, dar chiar şi-aşa m-am ambiţionat şi am vrut să-mi urmez visul. De mai bine de un an organizez spectacole cu păpuşi şi simt că acesta este destinul meu“, spune Irina.

După 30 de piese şi 8 păpuşi confecţionate chiar de ea, Irina Idiceanu continuă să aducă zâmbetul pe buzele a cel puţin 60 de persoane la fiecare final de săptămână.

Este convinsă că cei mici sunt cel mai critic public. „Mă inspir din poveştile pentru copii, însă teatrul pe care-l fac nu este destinat exclusiv celor mici. Am spectatori fideli adulţi,  care vin săptămână de săptămână“, se mândreşte păpuşarul. Irina îşi creează pentru fiecare săptămână o altă piesă şi alte păpuşi. Acestea variază în dimensiuni de la 20 de centimetri până la peste un metru înălţime. Se ocupă personal de toate: costume, regie, scenografie şi muzică.

„Fiecare păpuşă are ceva special. Le confecţionez din tot felul de materiale: pânză, sfoară, nasturi sau hârtie. Îmi place să cred că spectatorii mei pleacă de la teatrul meu cu gânduri bune şi văd mesajul pozitiv al pieselor“, spune Irina.

Tradiţii pictate pe sticlă

Printre pasiunile Irinei se numără şi pictura. Pentru că-i plac lucrurile ieşite din cotidian, tablourile artistei reprezintă viziunea sa asupra tradiţiilor şi etnografiei româneşti.

„Folosesc motive tradiţionale şi pun pe sticlă obiceiurile româneşti aşa cum le văd eu. Îmi place să valorific şi să imortalizez ceea ce mulţi dintre noi vor să uite“, adaugă Irina.

profil
născută. 2 februarie 1977, Piatra Neamţ.
studii. Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti.
familie. Necăsătorită.

întrebări şi răspunsuri
Care sunt planurile de viitor legate de teatrul de păpuşi?
Aş vrea să transform munca mea într-un proiect pe termen lung, să pot acorda chiar şi terapie prin teatru şi să-mi lărgesc activitatea în ţară prin participarea la târguri şi festivaluri de profil.
Este publicul pietrean deschis la acest gen de artă?
Spre surprinderea mea, am reuşit să am un public numeros într-un timp foarte scurt. Cred că cel puţin părinţii sunt cei care-şi doresc să le dezvolte copiilor gustul pentru artă şi încearcă să profite de orice ocazie pentru a le transmite o educaţie bazată pe valori adevărate.

ce-i place
Irinei îi plac serile în oraş cu prietenii, ieşirile în cluburi şi timpul petrecut cu familia. „Îmi place să mă văd cât mai des cu cei apropiaţi şi să stau cât mai mult în aer liber. Este plăcut să-mi petrec după-amiezile alături de cei dragi la o şuetă“, spune regizoarea.

ce nu-i place
Artista evită persoanele mincinoase şi fără o educaţie bazată pe bun-simţ. Totodată, nu-i place să stea în locuri în care se fumează. „N-am în cercul meu de prieteni persoane care arată neîngrijit. Nu vorbesc de snobism, ci doar de cei care cunosc utilitatea apei şi a săpunului“, râde Irina.