Neamţ: Nemţii poftesc la măceşele nemţenilor

Direcţia Silvică Neamţ cumpără măceşele de la culegători cu 1,5 lei pe kilogram. La revânzarea în Occident obţine un profit de 125 de euro pe tonă. 

Campania de recoltare a fructelor de pădure este în plină desfăşurare în pădurile din judeţul Neamţ. Silvicultorii nemţeni spun că au de onorat un contract de peste 120 de tone de măceşe unor firme din Occident, însă se tem că producţia slabă va face ca exportul să nu depăşească 80 de tone. Ca şi în anii trecuţi, şefii Direcţiei Silvice Neamţ au semnat contracte cu firme din ţări europene, precum Olanda şi Germania.

Măceşele de Neamţ sunt prelucrate în Occident

Firmele din Occident folosesc măceşele fie pentru prepararea pastei de măceşe folosită în industria alimentară, fie pentru extracte care intră în compoziţia unor medicamente. „Noi nu avem recoltă câte comenzi sunt. Am semnat contracte pentru 120 de tone de măceşe. Obţinem cam 500 de euro pe tonă. Până acum am livrat 40 de tone“, a declarat Maftei Simion, director coordonator la Direcţia Silvică Neamţ. Oficialii instituţiei nu îşi fac griji din pricina concurenţei din pieţele pietrene.

„Sunt foarte puţini culegători care aleg să le vândă ei singuri, decât să le aducă la noi. Noi le oferim 1,5 lei pe kilogram. Măceşele nu pot fi prelucrate în casă, ci cu ajutorul unei aparaturi pe care oamenii nu o au la îndemână“, a explicat Mihai Loghin, inginer la Centrul de Recoltare a Fructelor din Piatra Neamţ. Deşi măceşele sunt în topul contractelor, silvicultorii nemţeni se laudă şi cu recolte importante de zmeură sau afine, destinate tot unor clienţi din ţări europene. „Anul acesta am trimis în Europa 40 de tone de zmeură şi 20 de afine. Cele mai productive zone sunt cele din Roman şi Horia“, a completat Maftei Simion.

Retrocedarea pădurilor a redus profitul

În anii trecuţi, producţia de fructe de pădure s-a ridicat la cifre impresionante. Profitul anual obţinut de direcţiile silvice judeţene din Neamţ a ajuns la sute de mii de euro. „Anul acesta şi seceta, dar şi faptul că nu mai avem drept de exploatare la multe terenuri, nu ne-a permis o recoltă cu care să ne lăudăm. Nu am păstrat nimic pentru producţia proprie, ci am preferat să trimitem în export“, a adăugat Mihai Loghin. Veniturile silvicultorilor ar fi mult mai mari dacă ar exporta produse finite. Procedura de valorificare este însă mult prea costisitoare şi anevoioasă.