Misterul apariţiei pisicii pe lume: legenda populară a celui mai îndrăgit animal domestic

O legendă care circula în urmă cu 100 de ani în satele din nordul Moldovei spune că felina s-a făcut remarcată în perioada potopului biblic,

Una din credinţele populare răspândite în urmă cu mai bine de un secol la români spune că pisica ar fi devenit cunoscută în vremea potopului trimis de Dumnezeu peste pământ. 

„Povestea Mâţei” deschide numărul 1 din anul 1893 al revistei de folclor „Şezătoarea”, sub semnătura învăţătorului Mihai Lupescu. Acesta a cules legenda din satul Spătăreşti, în prezent localitate componentă comunei Fântâna Mare, din judeţul Suceava.

Conform acestei povestiri străvehi, apariţia în lume a celui mai cunoscut animal domestic se leagă de perioada potopului biblic. 

„Făcuse D-zeu lumea: pentru răutatea şi fără de legile ce erau pe pămînt, Cel-de-sus s-o hotărît să piardă pe oameni de pe faţa lui. Cu potop hotărî D-zeu să piardă suflarea de pe pămînt: pentru păcatele omului trebuia să sufere şi dobitoacele cele făra de păcate. Ei, bine-ar face să-i prapădească: şi-amu pe toţi, că tare s-o răit lumea!”

Povestea spune că Noe, singurul om cu credinţă şi fără păcate, a fost singurul pe care Dumnezeu l-a ales să fie salvat de diluviu, împreună cu ai lui. 

„Pe dînsul şi pe-ai lui n-o vrut să-i prăpădească D-zeu, că s-ar fi stîns sămînţa omului din lume; şi Doamne! bine-ar fi mai fost, că n-ar mai fi suflete de chin şi de năcaz pe pămînt”.

9 specii de animale salvate de Noe

După ce Dumnezeu i-a poruncit lui Noe să-şi facă o corabie, acesta a intrat cu feciorii şi cu nevestele lor în arcă, dar a luat şi câteva animale. „În corabie a mai luat şi cîte 7 părechi din dobitoacele folositoare omului, şi cîte 2 din cele nefolositoare, căci D-zeu nu venea să se stingă nici sămînţa dobitoacelor”.

Povestea spune că ploaia trimisă de Dumnezeu pe pământ a durat 40 de zile şi 40 de nopţi, iar apa a depăşit şi cei mai mari munţi. „Suflare omenească n-o mai rămas pe păcătosu de pămînt; toate s-au înecat, toate s-au prăpădit. Corabia lul Noe umbla ca o pană pe apa dusă de valuri şi de vînturi. În vîrfu unui munte înalt s-o oprit luntrea lui Noe”.

Corabia lui Noe era tot pe valuri, pentru că apele nu se retrăseseră complet. „Într-o zi umbla printre dobitoace. Într-un colţ al corabiei vede o rosătură mare. De-o muche de cuţit mai trebuia ros lemnul, şi apa ar fi năpădit în corabie”.

Noe a vrut să afle de la animalele din arcă cine a ros lemnul, iar toate i-au răspuns că şoarecele. „Nevoind să facă vărsare de sînge, Noe svîrli între şoareci o manuşă ş’o blagoslovi. Din mănuşă să facu o mâţă mare, care cînd se învîrti printre şoareci, îi băgă în guşă, înghiţindu-i pe vr-o cîţiva”.

Povestitorul popular nu este lămurit dacă pisica exista înainte de potop sau aşa a apărut ea ca specie pe pământ. „Să vede că ori n-o fost mîţa înainte de potop, de vreme ce Noe n-o luat-o şi pe ea în corabie, ori în graba cu care s-o vîrît, o uitat să iee şi mîţa în corabie. Ş-aşa s-o iscat mîţa-n lume”.