Mănăstirea blestemată în care Gheorghe Ştefan îi teroriza pe boieri. Cum îşi îngrozea domnitorul rivalii închişi în clopotniţă

Din mănăstirea Buciuleşti, lăcaş construit în secolul al XVII-lea, mai pot fi văzute în zilele noastre doar câteva ruine. Deşi a avut o viaţă scurtă, de doar 200 de ani, întreruptă brutal de o viitură a râului Bistriţa, clădirea are în spate o istorie tumultoasă.

Ruinele mănăstirii Buciuleşti (Bociuleşti) străjuiesc solitare vechea albie a Bistriţei în satul Podoleni, la circa 25 de kilometri de Piatra Neamţ, pe drumul spre Bacău. Lăcaşul a fost construit în anul 1629 de marele logofăt Dumitraşcu Ştefan (tatăl viitorului domnitor al Moldovei Gheorghe Ştefan) şi a funcţionat doar două secole, fiind distrus în 1832 de o viitură puternică a râului Bistriţa. 

Apele furioase au rupt atunci terasa şi au ruinat toate construcţiile, rămânând din biserica mănăstirii doar absida altarului, naosul, iar pe latura sudică, rămăşiţe din turnul-clopotniţă.

Numele bisericii - de la bocetele boierilor 

În tradiţia orală, numele de Buciuleşti (Bociuleşti) ar avea două origini. Una ar putea-o reprezenta bocetele familiilor boierilor trădători ori cârcotaşi, surghiuniţi şi decapitaţi aici.

„... pre Alexandru Păharnicul şi pre Enachie comisul, feciorii lui Gavril hatmanul, nepoţii lui Vasile vodă, cu mare munci i-au omorât la Buciuleşti.” (Neculce)

O altă variantă susţine că numele ar veni de la bocetelor sătenilor ale căror case, cimitir şi biserică ar fi fost distruse de viiturile Bistriţei. Acest fenomen a şi determinat strămutarea vetrei satului pe terasele superioare ale râului. 

Ruinele de la Buciuleşti FOTO: Bogdan Apostoaia

Loc de surghiun pentru duşmanii lui Gheorghe Ştefan

La Buciuleşti şi-a constituit o puternică reşedinţă domnitorul Moldovei Gheorghe Ştefan (1653-1658). Voievodul avea o curte ca o veritabilă fortăreaţă cu ziduri şi turnuri puternice, înconjurate de un şanţ cu apă. 

„Curtea era folosită ca locaş de surghiun pentru duşmanii domnitorului. Aici au fost omorâţi Alexandru Paharnicu şi Enache Comisu, feciorii lui Gavril Hatmanu şi nepoţii lui Vasile Lupu“, mai arată Dan Mihăilescu, sursa fiind cronicarul Neculce.

Gheorghe Ştefan, numit şi  „Burduja“, sau  „Burdufă“, a fost domn al Moldovei în două perioade: una scurtă, de nici o lună (13 aprilie 1653–8 mai 1653) şi a doua, mai consistentă, între 16 iulie 1653 şi 13 martie 1658. 

Gheorghe Ştefan, domnul Moldovei (1653-1658) 

A rămas în istorie mai ales pentru conflictul pe care l-a avut cu domnitorul Vasile Lupu, pornit de la un pretext familial. În timp ce era logofăt la curtea lui Vasile Lupu, boierul Gheorghe Ştefan este îndemnat să se răscoale împotriva domnitorului Moldovei sprijinit fiind de Matei Basarab, domnul Munteniei şi de Gheorghe Rakoczy al II-lea din Transilvania (rivalii lui Vasile Lupu).

Gheorghe Ştefan susţinea că soţia sa a fost batjocorită de Vasile Lupu. În plus, îl acuza pe domnitor că are o înclinare desăvârşită către greci (era de origine greacă după tatăl său Nicolai Coci, membru al unei familii influente şi bogate din Epir, o regiune la graniţa cu Albania - de aici i se mai spunea lui Vasile Lupu „Grecul“ sau „Albanezul“). 

Soţia şi fiul lui Vasile Lupu, prizonieri la Buciuleşti

În iulie 1653, Gheorghe Ştefan a cucerit Suceava, devenind domn pentru a doua oară, şi i-a luat prizonieri pe doamna Ecaterina Circaziana şi pe Ştefaniţă Lupu (soţia şi fiul lui Vasile Lupu).

La rugăminţile lui Gheorghe Rakoczi, principele Transilvaniei, cei doi n-au fost ucişi, ci închişi la Buciuleşti. Tot acolo au fost închişi şi Toma Cantacuzino, împreună cu fratele său Iordache, cărora voievodul le-a luat averea, conform cronicarului Ion Neculce. 

„Sate şi haine şi odoare şi bucăţi şi bani gata 90 de galbeni ungureşti şi de acolo multă groază le făcea şi umbla noaptea cu luntrea pe apa Bistriţei de-i spăria că-i vor răsturna în Bistriţa“ (I. Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei)

Ruinele de la Buciuleşti FOTO: Bogdan Apostoaia

Istoricul Dan Mihăilescu spune că, la intervenţia postelnicului Constantin Cantacuzino (fratele celor doi boieri închişi), Constantin Şerban, voievodul Ţării Româneşti, i-a trimis un mesaj lui Gheorghe Ştefan rugându-l „să-i sloboadă pe cei doi boieri, să nu-i omoare, iar de-i va omorî vor strica prieteşugul şi să fie gata de război“ (Neculce) 

Gheorghe Ştefan i-a iertat pe cei doi boieri şi le-a dat înapoi moşiile. 

Încercările lui Vasile Lupu de a-şi vedea soţia şi fiul eliberaţi de la Buciuleşti au fost zadarnice, aceştia fiind trimişi la Constantinopol abia în timpul domniei lui Gheorghe Ghica, fost mare vornic şi prieten al marelui vizir.

„Şi Vasile Lupu, care se afla închis la Istanbul, în Edi-Cule, a făcut tot ce a putut pentru eliberarea familiei sale. Însuşi marele vizir Mehmed Kiipruli a cerut lui Gheorghe Ştefan să trimită familia vechiului domn la Istanbul. Dar acesta nu putea renunţa cu uşurinţă la ostateci şi a răspuns la 25 iulie 1654 că nu ştie nimic de existenţa familiei lui Vasile Lupu şi că l-ar fi pierdut urma“, arată P. Tudoran, în lucrarea „Tânărul voievod şi nedreapta lui poreclă“.

Loc blestemat 

De numele mănăstirii, se leagă şi o legendă locală care asociază existenţa unui blestem cu fictivele decapitări ale soţiei domnitorului Vasile Lupu, precum şi ale fraţilor Toma (vornicul) şi Iordache Cantacuzino, care ar apăsa asupra lăcaşului de cult din momentul uciderii acestora. Aceste blestem, se zice, ar fi avut ca efect însăşi distrugerea lăcaşului în urma viiturii din 1832. 

Ruinele de la Buciuleşti la 1930 (colecţia preot Eugen Ţăpuc)

Letopiseţul Ţării Moldovei al cronicarului Ion Neculce infirmă însă aceste decapitări:

„Gheorghie Ştefan vodă după ce au luat pe doamna lui Vasilii - Vodă din Suceavă la mâna lui şi pe Ştefăniţă - vodă, pre fiiul său, l-au însămnat la nas puţintel, şi pre doamna au vrut să-şi râdă de dânsa. Şi aşe i-au dat pace şi au trimis-o la Buciuleşti de au închis-o în curţile lui. Şi apoi prindzând pre amândoi fraţii (Toma şi Iordache Cantacuzino) i-au inchis pre amândoi  împreună cu doamna lui Vasilii - vodă la Buciuleşti. Şi acolo multă groază le făcé şi umbla noaptea cu luntrea pre apa Bistriţii, de-i spăriè că-i vor răsturna în Bistriţă”

Cronicarul continuă prin a spune că vodă a trimis prin armaşul Hăbăşescu în trei rânduri ordin să-i omoare. În momentul în care urmau să fie ucişi a sosit însă din Ţara Românească un căpitan cu scrisori de la vodă Constantin Şerban, prin care acesta îi cerea domnitorului moldovean să-i elibereze, altfel acesta va declara război.

„Şi aşè cu această tâmplare i-au iertat Gheorghii Ştefan - vodă” (Neculce).

Pe aceeaşi temă:

Sihastrul uitat de lume între ruine