Luptător în Revoluţia din 1989, mort în iadul de la Secţia ATI. Mircea Covătariu a fost condus pe ultimul drum

În incendiul catastrofal de la Spitalul Judeţean Neamţ a decedat şi Mircea Covătariu, fost antrenor şi sportiv de performanţă la Rădăuţi, Constanţa şi Dinamo Bucureşti.

Mircea Covătariu, un nume cunoscut în lumea luptelor din România, atât ca sportiv, cât şi ca antrenor, care a participat activ şi Revoluţia din Decembrie 1989, este una dintre victimele incendiului devastator izbucnit în seara zilei de 14 noiembrie, la Secţia ATI a Spitalului de Urgenţă din Piatra Neamţ. Era în stare gravă, intubat şi nu a avut nicio şansă să se salveze din catastrofa care s-a soldat cu zece morţi şi patru cadre sanitare rănite. 

Ieri, în jurul prânzului, a fost condus pe ultimul drum, fiind înmormântat în satul Vădurele, comuna Alexandru cel Bun, foarte aproape de oraşul străjuit de culmea Pietricica. 

De cel care avea 74 de ani se leagă înfiinţarea Secţiei de lupte de la Clubul Sportiv Ceahlăul Piatra Neamţ, aşa că slujba religioasă au participat, alături de familie, rude, prieteni sau cunoscuţi, şi foşti elevi de-ai săi. 

Ceremonialul funerar a avut loc în curtea bisericii, iar cei prezenţi chiar au respectat regulile, purtând măşti şi stând departe unii de alţii, până la oficierea ritualului asistenţa aşteptând tăcută sosirea, de la morga Spitalului Judeţean Neamţ, a sicrului cu trupul neînsufleţit al maestrului. 

Patru luptători pe care-i antrenase au fost cei care l-au purtat pe braţe de la maşină până în curtea lăcaşului, sicriul fiind înfăşurat în drapelul tricolor, unul găurit, aşa cum erau cele de la Revoluţia din 1989. Mircea Covătariu a fost unul dintre revoluţionari, fiind menţionat pe Lista luptătorilor din revoluţie, care s-au remarcat prin merite deosebite. 

Tragicul incendiu de pe 14 noiembrie a luat pe nepregătite familia Covătariu, la căpătâiul decedatului stând doar una dintre fiice, Elena, care a reuşit să ajungă la timp din Anglia, în timp ce Giulia, cealaltă fiică, nu a putut găsi bilet de avion pentru a veni în România, din Canada. 

„Să fiu ales ambasadorul sportiv al anului 2020? Ooooho, e o mare onoare!“

În lumea sportului, antrenorul este strigat, mai mereu, de către elevi cu apelativul „maestre“. Aşa era şi-n cazul lui Mircea Covătariu. Numai că, în discuţiile cu sportivii de la CS Ceahlăul Piatra Neamţ toţi îi

spuneau „maestrul Covătaru“ şi nu Covătariu. 

„Cred că nu-s mulţi cei care mă ştiu de Covătariu. Dar m-am obişnuit de mult şi sună bine «Covătaru»“, spunea, zâmbitor, fostul antrenor. 

S-a născut pe 2 februarie1946 la Boroaia, judeţul Suceava. De numele său se leagă începuturile Secţiei de lupte de la CS Ceahlăul, în 1977. Ca sportiv a luptat pentru grupări din oraşul natal, Rădăuţi, Constanţa şi Dinamo Bucureşti, iar şapte ani a făcut parte din lotul naţional al României de seniori. 

Ca antrenor a început tot la Rădăuţi (1972), iar din 1977 s-a „legitimat“ la Ceahlăul. A stat aici până în 1991, perioadă în care a coordonat activitatea unei secţii care a avut sportivi cu poziţionări pe podium la importante întreceri internaţionale. Mihai Cişmaş este un nume „produs“ de Mircea Covătariu, în 1981 aducând României şi clubului Ceahlăul medalia de bronz la Campionatele Europene de juniori. Cu el antrenor, Ceahlăul se mândreşte cu două medalii de argint pe echipe, la juniori. 

La câteva zile după ce a împlinit vârsta de 74 de ani a fost nominalizat la Categoria Sport a Galei

Ambasadorilor Nemţeni 2020. Simpla nominalizare a fost considerată de Covătariu drept o răsplată a muncii depuse în slujba sportului românesc. 

Când a fost sunat pentru a fi anunţat că numele îi apare alături de alţii, a spus: „Poftim? Mai spuneţi o dată la ce sunt nominalizat? Să fiu ales ambasadorul sportiv al anului 2020? Ooooho, este o mare onoare şi o mare bucurie!“. Evenimentul nu a mai avut loc din cauza pandemiei de Covid-19. 

Covătariu este ultimul dintre cei implicaţi în sportul de performanţă din Neamţ, care au decedat în acest an. Primul a fost Paul Pintilie, consilier local PNL, care a murit pe 10 ianuarie 2020, în urma unui stop cardiac. Şi-a început cariera ca luptător la CS Ceahlăul, între anii 1977 - 1984, a fost medaliat naţional şi component al loturilor de juniori şi tineret ale României, antrenor fiindu-i o perioadă şi Covătariu. 

Dumitru Artene, de la Clubul Atletic Roman, Maestru emerit al sportului din România, cel care a format zeci de campioane la lupte, a decedat pe 7 septembrie, din cauza infecţiei cu coronavirus. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Directorul DSP Neamţ: „Cu aviz sau fără, cred că explozia tot se producea“

Medic reputat, despre depolitizarea Sănătăţii: „Nicio şansă. Partidele sunt populate de neisprăviţi în meseriile lor“