Cele mai frumoase sate din România. Trei Fântâni, satul de la poalele munţilor Hăşmaş prins între judeţele Neamţ, Harghita şi Bacău
0Trei Fântâni care ţine administrativ de comuna Dămuc, judeţul Neamţ este considerat unul din cele mai frumoase sate din România. Satul de la poalele munţilor Hăşmaş, între judeţele Neamţ, Harghita şi Bacău are o populaţie majoritar de etnie maghiară. Curentul electric a ajuns aici abia în anul 2000.
Satul Trei Fântâni este una din cele trei localităţi componente ale comunei Dămuc, din judeţul Neamţ. În cătunul situat la cota 900, la poalele munţilor Hăşmaş se ajunge după un drum pietruit de circa 16 km, din Drumul Naţional 12 C Bicaz-Gheorghieni.
„Se poate ajunge la Trei Fântâni şi din staţiunea Lacul Roşu, dar şi prin Dămuc, pe DC 201 C, făcut de primărie. Zona este spectaculoasă din punct de vedere al cadrului natural, între munţi, aici locuind circa 100 de familii, mare parte de etnie maghiară”, spune primarul comunei Dămuc, Anton Covasan.
Numele satului provine de la cele trei izvoare din zonă. Casele sătenilor păstrează arhitectură tradiţională de munte, iar temperatura medie este constantă atât iarna, cât şi vara în jurul valorii de 7 grade Celsius.
„Se spune că temperatura aerului şi a apelor este influenţată de un lac subteran care s-ar afla sub masivul Hăşmaşilor, dar nu ştiu dacă ipoteza e confirmată ştiinţific”, mai spune primarul.
Localnicii au fost oarecum izolaţi de beneficiile civilizaţiei, curentul electric ajungând aici abia în urmă cu 15 ani. Odată cu utilităţile, în zonă au început să ia avânt şi micile afaceri (pensiuni turistice, două păstrăvării, etc.). Populaţia se ocupă în general cu creşterea animalelor şi exploarea lemnului.
„Majoritatea au rolurile la administraţiile din comunele Lunca de Jos, la Hartghita, sau la Ghimeş, în Bacău, şi nu reuşesc să-i atrag la Dămuc, decât dacă vor să construiască ceva şi îşi fac cadastrul la noi la primărie”, mai spune Anton Covasan.
La graniţa Imperiului Austro-Ungar
Istoria satului Trei Fântâni se leagă de cea a comunei de care aparţine, Dămuc. La începutul secolului al XVIII-lea, Dimitrie Cantemir plasează în „Descriptio Moldaviae” teritoriul actual al comunei Dămuc în Moldova, ca aparţinând Mănăstirii Bisericani încă de la 1412. Denumirea consemnată este de Valea Dragă.
În anul 1790, în urma unei convenţii între Imperiul Habsburgic şi Imperiul Otoman are loc o rectificare de graniţă prin care se iau Moldovei 30.000 de iugăre (teritoriul actual al comunelor Dămuc, Bicaz-Chei şi Bicazu Ardelean). Trei ani mai târziu, teritoriul este dat în folosinţă Regimentului I Pedestru de Grăniceri Secui pentru asigurarea cheltuielilor de întreţinere, prin prescriptul Împăratului Josef al II-lea.
În anul 1848, teritoriul trece în proprietatea Imperiului Austro-Ungar după ce secuii nu au sprijinit armata imperială. Din anul 1860 este prima atestare documentară a localităţii Dămuc (Domuk), iar în 1918, la Unirea cu România, comuna Bicaz devine comuna Bicazu Ardelean care rămâne la judeţul Ciuc.
În perioada interbelică (1932), comuna Bicaz-Chei (care cuprindea şi teritoriul comunei Dămuc) s-a desprins din Comuna Bicazu Ardelean, iar în 1939, Dămuc se desprinde din Bicaz-Chei. Trupele hortiste au ocupat teritorul între 1940 şi 1944, iar din 1951 şi până în prezent, comuna Dămuc aparţine administrativ de judeţul Neamţ.