Calistrat Hogaş îşi răsfăţa amanta cu scrisori de dragoste

Calistrat Hogaş s-a născut într-o familie de preoţi, cu opt copii. La rândul său a avut opt copii şi mereu a afişat o imagine serioasă, de familist. Cu toate acestea, Hogaş se iubea în secret cu o tânără plecată la Bucureşti.

Corespondenţa dintre cei doi a fost scoasă la iveală de ultimul copil al scriitorului, Sidonia Hogaş. Scrisorile sunt din anii 1900 şi sunt adresate domnişoarei “P.V.”.

Din scrisori reiese că amanta lui Hogaş era cu mulţi ani mai tânără decât el, bărbatul adresându-i-se cu “Draga tatii”, “Puişoru’ tatei”, “Mititica tatei”.

Relaţia dintre Calistrat Hogaş şi amantă începuse înainte ca aceasta să plece în capitală. “După ce ai plecat tu am stat trei zile în pat; acum am ieşit dar sunt o umbră şi devin mai umbră din zi în zi.Constat că, departe de tine, viaţa mi-e cu neputinţă, viaţa mi se duce; numai tu mi-ai putea reda viaţa care simt cum se scurge ca o apă din întreaga mea fiinţă”.

Scriitorul avea sentimente foarte profunde pentru tânăra de care s-a îndrăgostit şi suferea cumplit că aceasta nu i-a scris. “Mie n-ai voit să-mi scrii; am simţit în suflet o zguduire care semăna a începutul nebuniei; şi că nu mi-am pierdut minţile mă mir şi acum când îţi scriu...mă aflu încă teafăr, dar cu deznădejdea şi cu amarul în suflet”.

Deşi era o persoană respectată şi puternică datorită activităţii sale profesionale, în faţa iubitei, Hogaş devenea uşor de modelat, ca o plastilină. “Alege: Stai în B., fii fericită dacă poţi şi nu te mai gândi la mine; eu mă voi stinge peste puţin de durere...Sau întoarce-te imediat, dar imediat înapoi; aceasta ar fi viaţa mea, pe care aş primi-o ca dar de la tine [...] Mi se rupe inima. Of! Cât sunt de nenorocit...”

Sentimentele puternice ale lui Hogaş îi furaseră somnul. Bărbatul stătea treaz nopţile şi îi scria mai tinerei amante. “Draga tatii, toţi dorm în jurul meu: copilele, nevasta, câinii, mâţele, întreg oraşul; şi sunt toţi fericiţi că pot închise ochiul şi îneca în uitare, pentru câteva ceasuri, zbuciumul amar al vieţii. Numai eu şi cocoşul din camara de lemne suntem treji; cocoşul îşi cântă eternul său cântec de deşteptare...eu...eu stau deştept, mă gândesc la tine şi vărs lacrimi asupra unui timp ce nu mai este, ce nu va mai fi...te văd, parcă, într-o zare depărtată şi-mi pari ca o lumină fâlfâietoare din alte lumi”.

Într-una din scrisorile de dragoste Calistrat Hogaş i-a compus iubitei o poezie, al cărei început l-a întrebuinţat mai târziu pentru “Floricica”. “Să las în urmă durerea astei lumi; Iar tu, etern aceeaşi, frumoasă şi senină/ Să luneci fericită pe undele vieţii/Şi farmecele tale de Venere păgână/ De-a pururi să rămână în floarea tinereţii”.

Chiar dacă era căsătorit, Hogaş era posesiv şi gelos pe posibilii pretendenţi ai iubitei. “Ce vierme neîndurat e gelozia, cum îmi roade sufletul şi cum muşcă din inima mea cu dinţii ei de oţel! Ce nebun sunt...Aş tresări de durere în mormânt, când aş şti că buze străine zdrobesc cu sărutarea lor...Nu! Barba mea căruntă nu va fi insultată. Nu! Te voi ucide( înainte de a cădea în păcat, te voi scăpa de insultă şi injurie)! Amândoi nedespărţiţi pe lumea aceasta, amândoi uniţi în eterna linişte şi odihnă a lumii celeilalte”.

Această poveste de dragoste interzisă l-a adus pe scriitor într-o stare de disperare. “Nu, nu, fără tine nu pot trăi; fă cum ştii, mângâie-mă din depărtare, vino, rămâi, aruncă-te în braţe, fă tot ce vrai, ucide-mă...în mâna ta cea mică stă cumpăna întregii mele vieţi; e a ta, fă cu ea ce vrai, eu nu pot, nu am dreptul decât de a fi martir”.

Deşi a realizat atâtea lucruri şi avea o familie frumoasă, pentru Calistrat Hogaş aceste lucruri nu valorau nimic. Iubita, în schimb, însemna totul. “A trăi departe de tine e moarte în scurt timp; a trăi lângă tine e viaţa, mângâierea şi fericirea unui om care te-a iubit şi veşnic te va iubi, a unui om care nu te are pe lume decât pe tine”.

Din păcate nu se ştie cum s-a terminat această poveste de iubire interzisă, deoarece Sidonia Hogaş, fiica scriitorului, a preferat să publice numai o parte din corespondenţa tatălui.