Bolile care-i înfricoşau pe români acum 120 de ani. Ce efect avea asupra corpului uman „muşcătura de conochiftiriţă“

În medicina populară din nordul Moldovei secolului al XIX-lea, anumite boli nu aveau leac şi nu treceau nici cu descântece. Aceste afecţiuni erau provocate, în cea mai mare parte, de mici vietăţi considerate periculoase.

Revista de folclor „Şezătoarea“, publicaţie apărută timp de mai bine de două decenii neîntrerupt la sfârşit de secol XIX şi început de veac XX, a prezentat în paginile sale numeroase articole legate de tematica sănătăţii. În acea epocă, medicina populară era folosită în tratarea diferitelor afecţiuni de care sufereau românii.

Leacurile băbeşti sau descântecele erau privite cu mai multă încredere decât noile produse farmaceutice, dar chiar şi aşa, anumite afecţiuni erau considerate incurabile. 

În numărul dublu, 3-4 din august-septembrie 1893 al revistei „Şezătoarea“, învăţătorul M. Lupescu, din Broşteni, descrie într-un articol tematic acest gen de boli greu, sau chiar netratabile.

Una dintre acestea era „Orbul găinilor“, o boală de ochi perpetuată în limbajul actual ca o expresie („a avea orbul găinilor/găinii“) folosită cu sensul de a nu vedea pe timp de noapte. Prin extensie, expresie este utilizată şi în cazul unei persoane care suferă de miopie (a nu vedea sau a nu observa un obiect aflat foarte aproape, cf. dexonline.ro).  

„Orbul găinelor e o boală de ochi; ea face pe om a nu putea vedea noaptea. Îndată ce soarele apune, îndată ce găinele se culcă, omul prins de astă boală nu mai vede“, arată M. Lupescu în revista de folclor. 

Autorul articolului subliniază că această boală nu poate fi nicidecum vindecată, chiar dacă sunt situaţii când se ameliorează în timp:

„Orbul găinelor n’are leac; trece de multe ori cu vremea, însă cele mai de multe ori rămîne nevindecat, 

însoţind pe om pînă la moarte, cînd scapă de el şi devine cu totul orb ca şi pietrele. Boala aceasta apucă pe om între 20-50 ani“

Cum te îmbolnăveau de moarte duşmanii 

O boală de care românii aveau frică în urmă cu 100 de ani se spunea că e provocată de salamandre.  

„Salamandrele, acel soiu de şopîrle molatice şi vărgate uneori cu galbăn şi negru, poporul le cunoaşte sub numele de solomîzdre. De ele popoml are un fel de sîeală, de dispreţ, căci se spune că duşmanul ţi le poate da în mîncare, ca să te omoare“

În popor, se spunea că odată lovit de această boală, nu mai ai scăpare. 

„De solomîzdre cu greu poţi scăpa. Cele mai de multe ori boala aceasta se sfîrşeşte cu moartea. Numai dacă iei ceva să le verşi, poţi scăpa de moarte. De descîntece ele nu vroesc se ştie“

Interesantă este descrierea simptomelor şi modul în care se credea că poţi fi îmbolnăvit de solomâzdre:

„Poporul crede că ele se înmulţesc lesne de tot şi se puizesc chiar din cenuşa unei solomîzdre arsă’n foc. Duşmanul ce ar voi să te nenorocească cu solomîzdre, caută o asemenea lighioae, o arde în foc şi cenuşa o pune în rachiu. Prefăcîndu-se că se împacă cu tine, te cinsteşte din rachiul dres cu cenuşă de solomîzdre. Cum ai băut acea cenuşă, peste cîteva zile solomîzdrele se nasc, şi omul începe a se umfla la pîntece, a se îngălbeni, a se simţi slab, a avea o mîncărime la inimă (stomah) şi încetul cu încetul se trece, se prăpădeşte şi moare“

Conochiftiriţa, insecta mortală  

Într-un alt număr al revistei de folclor (nr. 4 din iunie 1892), acelaşi autor descria o altă afecţiune gravă, provocată de muşcătura unei insecte: 

„Conochiftiriţa e o gujulie (insectă, gânganie, cf. dexonline.ro, n.n.) ce trăeşte pe la locuri băhnoase şi grase; ea e foarte primejdioasă. Pe lîngă stricăciunea foarte mare ce face în grădini, ea poate să muşte şi pe om“.

În popor, se spunea că omul muşcat de conochiftiriţă sfârşeşte în chinuri groaznice:

„Vai de omul muşcat de ea, că leac nu mai are; îndată se umflă ca o bute şi moare în dureri nesuferite. Dacă ar fi cu putinţă ca omul să treacă prin borta prin care întră osia carului în butucul roţii, sau să numeri un stambol (o baniţă, veche unitate de măsură pentru cereale, n.n.) de mac ori de nisip, numai atunci ai avea leac pentru muşcătura de conochiftiriţă“.