10 credinţe ciudate despre strigoi. Cum aflau românii, în urmă cu un secol, unde sunt îngropaţi moroii, „morţii care nu au fost bine citiţi de popi”

Credinţele în moroi au rădăcini străvechi în tradiţia românilor, iar poveştile cu morţii care se transformă noaptea îi îngrozesc şi acum pe sătenii din anumite zone ale ţării.

Revista de literatură şi tradiţiuni populare „Şezătoarea”, a fost fondată în anul 1892 de academicianul Artur Gorovei, folclorist şi etnograf din Fălticeni, În materialele semnate de învăţători din Suceava şi Neamţ, sunt prezentate obiceiuri, tradiţii, cântece populare, credinţe şi superstiţii din satele Moldovei şi numai. 

Revista, care a apărut neîntrerupt timp de 26 de ani, a rezervat în două numere consecutive spaţii pentru publicarea unor credinţe despre moroi şi strigoi, respectiv numerele 1 şi 2 ale publicaţiei din martie şi aprilie 1903. 

„Aceste credinţe sunt adunate prin mai mulţi şcolari ai gimnasiului din Târgu Jiu, din câteva comune din judeţul Gorj“, precizează din start redactorii revistei de folclor. 

Credinţe adunate de copiii de ţărani 

După cum se vede din cele 10 credinţe prezentate mai jos, la început de secol XX despre moroi-strigoi circulau tot felul de variante. Românii erau interesaţi cum pot fi identificate, şi, mai ales cum pot fi annihilate aceste creaturi monstruoase. 

La finalul fiecărei credinţe este numele celui care a cules credinţa publicată în revista de folclor din 1903, şi localitatea de provenienţă a acestuia. 

1. Moroiul sau strigoiul este omul mort care n-a fost citit bine de popi. El mănâncă inimile oamenilor. Moroii se prefac în om şi vin pe la casele oamenilor, beau şi mănâncă. (comuna Stolojani, Bărbulescu I.I.) 

2. Oamenii care se prefac moroi se întorc în tron în dungă, le cresc unghiile şi părul, le roşeşte gura şi mormăie. Ca să se cunoască, care om s-a prefăcut în moroi, încalecă un om oarecare din sat pe un armăsar negru şi trece peste morminte. Dacă   armăsarul nu trece peste un mormânt, acolo este moroi. (Polovragi, Iancu Archir)

3. Dacă mor mai mulţi dintr-o familie laolaltă, se fac moroi. (Urechesci, Oproiu, Gheorghe)

4. Moroii sau strigoii sunt oamenii care au murit şi duhul cel necurat intră în omul mort şi îl înviează, dar nu iesă din pământ ziua, ci numai noaptea. Ei merg la oamenii vii şi le mănâncă ficaţii. (Schela, Vâlcu Constantin) 

5. Omul care moare, dacă trece o pisică peste el, sau nu este citit bine de popi, se preface în moroi în 6 săptămâni. Ei mănâncă inimile oamenilor şi anume mai întâi ale rudelor sale. Omul bolnav, dacă desgroapă un moroi şi se unge cu smoala de pe el, se face sănătos. (Câlnic, Vâlceanu A. Const.)

„Moroii umblă noaptea cu două lumânări în mâni prin sate“

6. Moroii se fac numa din oameni, şi anume din cei cari nu au murit bine. Ca să scape de moroi unul din oamenii din casa lui îl desgroapă, îl tae sau îl arde pe foc. (Pojogeni, Dămărîcu N. Ion)

7. Moroiul samănă cu omul care a murit şi umblă noaptea cu două lumânări în mâni prin sate. Dacă se întâlnesc mai mulţi moroi la un loc, se bat şi care resbesce pe ceilalţi, mănâncă în urmă mai multă lume. Ca să se cunoască dacă cineva este moroi, oamenii ăi ung crucea de la groapă cu miere de albine şi dimineaţa când se duc acolo, dacă găsesc mierea linsă, zic că moroiul a ieşit şi a lins-o şi atunci îl direg.  (Topeşti, Chiricescu Pantilimon)

8. Oamenii ce răi devin moroi. Omul mort când zace încă în casă, trebuie ferit ca pisica să sară peste el. Moroii mănâncă mai întâi copiii, apoi rudele. Când un om moare, un bărbat oarecare rudă cu mortul, trimite sau pe femeia sa, sau pe aceea a mortului la groapă cu câlţ de in sau de peritură, ca să dea ocol mormântului, dându-le foc. În fine zice: omul acesta să nu se facă moroi (Sogreşti-Moşneni, Gâlcescu Lazăr)

9. Oamenii făcuţi prin tufe se fac moroi. Ei mormăie în groapă. Moroii se desgroapă de oameni şi-i bagă un cuţit prin inimă. (Baia de fer, Rădescu Dumitru)

10. Unii oameni se fac moroi după moarte. Îi găsesc în groapă întorşi sau şezând.  Au sânge la gură. Cei bolnavi din sat se duc când se desgroapă un astfel de moroi, moaie batista în sânge, se afumă cu dânsul şi atunci se cred scăpaţi de boală sau de a fi mâncaţi de strigoi. Când desgroapă un strigoi, unii oameni îi bat câte un cui de fer la închieturile mânurilor, a picioarelor şi în inimă, apoi toarnă var nestâns ca să ardă şi să putrezască mai curând. Alţi oameni bagă o frigare ferbinte în inima mortului. (Schela, Popescu P. Dumitru)