POVEȘTI VÂNĂTOREȘTI Călin Opriş a fost atacat de un mistreţ

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Vânătorul orădean a fost salvat de cei doi câini ai săi, care l-au apărat până a apucat să-şi încarce arma. Pentru Călin Opriş, de 50 de ani, momentul în care a devenit vânător este cel în care a simţit că s-a maturizat şi a ajuns cu adevărat bărbat.

„Am devenit vânător în toamna lui 1982, iar primul vânat a fost o vulpe, cu ocazia unei vânători colective, în cadrul grupei Alparea B, din fondul 24 Alparea”, îşi aminteşte Opriş.
„În acea perioadă, modelul meu de vânător era Monea Mihai, cel care s-a ocupat de ucenicia mea, care m-a făcut vânător. Deşi eram foarte tânăr, am început să mă simt bărbat adevărat”, spune pasionatul vânător.

Atacat de mistreţ

Dintre toate, cel mai mult îi place vânătoarea de mistreţi. „O consider cea mai bărbătească vânătoare. Mistreţul este un vânat pe care trebuie să-l cauţi mult şi să-ţi pregăteşti minuţios terenul”, a spus Opriş, care are şi o poveste „vânătorească” legată de porcii sălbatici. „Cel mai periculos moment din activitatea mea a avut loc într-o dimineaţă când, aflându-mă la vânătoare, m-am apropiat de o desime în care se afla un vier de peste 150 de kilograme, rănit. Acesta m-a atacat de la o distanţă mică, luându-mă prin surprindere, eu neavând arma pregătită. Norocul meu au fost câinii de vânătoare, care s-au luptat cu vierul, dându-mi timp să încarc şi să trag cu arma”, îşi aminteşte Opriş. Mistreţul respectiv este expus acum la el acasă. „Este trofeul de care mă simt cel mai mândru”, recunoaşte vânătorul.

Până în prezent, Opriş a vânat mai mult în ţară, dar a avut ocazia să vâneze şi lângă Genova, în nordul Italiei, unde a trăit experienţe deosebite, fiind încântat de numărul foarte mare de cerbi lopătari şi mistreţi din Munţii Apenini.  Şi-ar dori să vâneze şi pe domeniul de la Balc al lui Ion Ţiriac.

Poveşti depănate la „clubul vânătorilor”

În viaţa de „civil”, Călin Opriş este administratorul unei firme, are un mic bar unde se adună vânători şi se deapănă cele mai frumoase poveşti vânătoreşti, în jurul unor pahare cu ţuică sau vin fiert. Fiecare partidă de vânătoare cu grupul trebuie să se încheie cu o astfel de „sesiune” de poveştiri, una mai impresionantă sau mai „vânătorească” decât alta.