PORTRET Orădeanul Raul Oros comunică prin muzică, despre problemele societății

Tânărul a început să cânte la chitară în copilărie, pe vremea când era în căutarea unui hobby. Cel care l-a iniţiat în tainele chitarei a fost basistul trupei „Sarmalele Reci“.

Profil
Născut. 25 decembrie 1988, Oradea
Studii. Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice
Familie. Necăsătorit

Raul căuta un hobby şi aşa a ajuns să cânte. „Eram un copil care nu ştia ce vrea. Doream o activitate cu care să-mi umplu timpul liber. Am făcut tenis, baschet, însă depindeam mult de vreme, de sală şi nu-mi convenea”, povesteşte Raul. „Fiind mai rocker, chitara era cumva emblema muzicii rock, aşa că am ajuns să cânt. Prima dată am încercat din curiozitate”, îşi aminteşte tânărul artist. A fost iniţiat în tainele instrumentului cu corzi de Vlad Săteanu, în prezent basistul formaţiei Sarmalale Reci.

„Încet am intrat în lumea instrumentiştilor şi am căutat o orchestraţie. Aşa am ajuns în formaţia Azepam”, spune chitaristul. Formaţia a fost înfiinţată în 13 octombrie 2006. De atunci, tinerii au scos trei demouri, cu 16 melodii, şi susţin concerte în tot Ardealul. „De regulă sunt concerte de ungerground, în baruri. Din păcate, în Oradea n-am fost niciodată primiţi la fel de bine ca în alte părţi. Este o dezamăgire de-a noastră”, mărturiseşte orădeanul.

Cântă şi compune

Raul şi colegii din trupă se pregătesc acum să lanseze un nou demo, cu cinci piese. „Toate piesele cântate de noi sunt creaţie proprie. Le scriem împreună. Textier este vocalul trupei, Paul Halasz, şi orchestraţia este contribuţia tuturor, a basistului Nicu Creţu, a toboşarului Bogdan Groze şi a mea”, povesteşte Raul. Melodiile lor vorbesc, cel mai mult, despre problemele din societate. „Avem şi o latură mai sentimentală, că toţi suntem tineri. Însă avem şi multe cântece cu satiră la mijloc. Melodia „Vis naţional”, pentru care am făcut şi un videoclip, este scrisă în anul 2000, însă este la fel de actuală şi acum”, conchide Raul.

Întrebări şi răspunsuri

Îţi place pe scenă?
Este un sentiment pe care nici nu ştiu cum să-l descriu. Este emoţie, frică. La prima melodie este frică, pentru că te gândeşti că oare cum o să fie primită melodia, mai ales când ai un public indecis. Când e aşa simţi o presiune, pentru că trebuie să dai tot ce e mai bun din tine.

Ai artişti care te inspiră?
Îmi plac mult Nirvana, Pearl Jam, A Perfect Circle. România este încă foarte în urmă în acest domeniu.

De ce ai ales să studiezi comunicare şi relaţii publice şi nu muzică?
Pentru că hobby-ul e hobby şi atât. Nu toată lumea are norocul să poată trăi din pasiune. Aşa că m-am descis să-mi fac o carieră în gestiunea resurselor umane. Ar fi frumos să se poată trăi din muzică. Însă este doar un vis frumos, nu realizabil.