PORTRET / Orădeanca Simona Todorean este asistentă pentru oamenii săraci
0În tinereţe a fost strungar, dar a realizat că asistenţa medicală i se potriveşte mai bine. În afara cabinetului, femeia ajută oamenii săraci. Povestea Simonei începe în anul 1989, când proaspăta absolventă de liceu, profilul sculer-matriţer, s-a angajat într-o fabrică de piese auto, la strung.
Profil
„A fost o perioada foarte grea. Nu mă simţeam atrasă de meserie. Eram singura femeie din secţie şi visam pe ascuns să devin profesoară de română”, spune Simona. După doi ani de lucru în secţie, Simona s-a măritat şi şi-a dedicat timpul maternităţii.
„M-am retras din fabrică şi, pentru o perioadă, mi-am dedicat timpul copiilor mei, mai ales că au venit la scurt timp unul după altul”, explică femeia. Cu toate că înainta în vârstă, Simona s-a dovedit o adevărată luptătoare şi a continuat să se dezvolte profesional. Visele şi le-a transformat în planuri realizabile, aşa că mijlocul anilor ‘90 a surprins-o din nou pe băncile şcolii. „M-am înscris la Facultatea de Teologie şi la Şcoala Postliceală Christina. În trei ani, am ajuns asistent medical generalist”, povesteşte Simona Todorean. Şansa a făcut ca cea de-a doua carieră să-i surâdă încă de la primii paşi. „Am avut norocul să întâlnesc un medic cu care să comunic foarte bine. Lucrez cu plăcere la acelaşi cabinet de zece ani. Mă ghidez după două principii: să muncesc repede şi să nu fac discriminări între pacienţi”, spune femeia.
Sprijin fără discriminări
Unul dintre motivele pentru care Simona a ales să fie asistent medical a fost iubirea faţă de semeni. „Mi-a plăcut mereu să lucrez cu oamenii. Am o mare slăbiciune pentru cei mai în vârstă. Ştiu că ei au fost privaţi de multe lucruri în trecut şi mi se pare trist că se confruntă cu lipsuri şi acum”, explică Simona, care s-a hotărât să-şi petreacă timpul liber ajutându-i pe cei care nu-şi permit asistenţă medicală.
„Am fost voluntar în diverse proiecte ale Caritas Eparhial şi când s-a deschis Centrul de Îngrijire la Domiciu, am acceptat să fiu coordonator”, spune femeia. Simona are atribuţii şi responsabilităţi birocratice, dar nu ezită să îngrijească beneficiarii de câte ori este necesar. „Mă ocup de mici tratamente, injecţii, pansări. În schimb cea mai mare nevoie a acestor oameni este nevoia de atenţie. Faptul că vorbeşti cu ei cinci minute, că-i faci să zâmbească, să uite puţin de griji, îţi dă cea mai mare satisfacţie”, explică orădeanca.
Cazurile dureroase pe care le-a întâlnit, au întărit-o şi au ajutat-o să-şi înţeleagă menirea. „Am întâlnit tineri bolnavi, paralizaţi, de care nu are cine să se îngrijească. Chiar dacă te doare sufletul, te căleşti şi încerci din răsputeri să le dai o rază de speranţă”, spune Simona.
Întrebări şi răspunsuri
Ai întâlnit şi cazuri fericite în drumul tău?
Am avut grijă de o tânără mamă pe care o lovise maşina. Nimeni nu credea că va mai merge vreodată. Spre bucuria mea, în şase luni s-a pus pe picioare.
Dacă ai avea ocazia ţi-ai mai schimba meseria?
Dacă aş fi mai tânără, poate m-aş face şofer de tir. Îmi place să conduc şi să călătoresc
Cum vezi utilitatea voluntariatului?
Voluntariatul te ajută în primul rând pe tine şi apoi, pe cei din jur. Dacă toţi am aduna câteva PET-uri din faţa blocului, fără să ştie nimeni, deja ar fi mai bine.
Ce-i place
Simonei îi plac filmele SF şi muzica de calitate. Iubeşte marea şi şofatul. Visează să viziteze Africa de Sud.
Ce nu-i place
Simona nu suportă ipocrizia, lipsa de respect şi de bun-simţ. Ea spune că detestă mizeria din oraş şi se fereşte de oamenii egoişti.