Oradea: Palatul Episcopiei Ortodoxe, fosta casă a lui Rimanoczy
0Clădirea, monument istoric de interes local, este în stil eclectic, cu elemente neogotice. Campania “Poveștile Oradei Mari” continuă cu sediul Episcopiei Ortodoxe Române, din strada Roman Ciorogariu.
Monument istoric de categoria B, Palatul Episcopiei Ortodoxe Române din Oradea datează din anul 1905, fiind construit pentru a servi drept casă familială, pentru arhitectul Rimanoczy Kalman Fiul. Potrivit informațiilor prezentate de Peter I. Zoltan în lucrarea “Nagyvarad muemlek epuletei” (Clădirile monument-istoric ale Oradei), după moartea arhitecului, în 1912, moștenitoarea acestuia a vândut casa lui Grosz Imre care, la rândul său, a vândut-o Episcopiei Ortodoxe. Prețul de vânzare, conform celor scrise de Liviu Borcea în “Memoria caselor”, a fost de 1.200.000 de lei, la care se adăuga o datorie a proprietarului de 60.000 de coroane, la Banca Ungară de Scont din Budapesta. “În mai 1920, etajul întâi al clădirii a fost evacuat și vicarul episcopal Roman Ciorogariu s-a mutat aici. La 30 august 1920 s-a reînființat, prin bunăvoința regelui Ferdinand I și strădaniile poetului Octavian Goga, ministrul cultelor, vechea Episcopie Ortodoxă a Oradiei”, scria Liviu Borcea, în lucrarea mai sus amintită.
Lăcaș de cultură
În același an, la 1 noiembrie, palatul a fost evacuat în întregime, după ce, între 14 și 16 octombrie 1920, primul Sinod eparhial al Episcopiei restaurate l-a ales pe Roman Ciorogariu ca ierarh. După ce acesta a murit, la 21 ianuarie 1936, locul său a fost luat de Nicolae Popovici (1936-1950), care a păstorit, potrivit lui Liviu Borcea, cei mai grei ani ai existenței Episcopiei. În perioada interbelică în această clădire și-a avut sediul, pentru o perioadă scurtă, Academia Teologică Ortodoxă. De asemenea, din 1925, la subsolul construcției funcționa o tipografie, care a permis înființarea unei edituri. În 1929, administratorul Tipografiei Diecezene a fost diaconul Aurel Tripon, autorul Monografiei – almanah a Crișanei, din 1936. În 1940, administrația hortystă a desființat Episcopia din Oradea și Academia Teologică, simultan cu redenumirea străzii, cunoscută de atunci și până în 1945 sub numele de strada Adolf Hitler. Anii comunismului au adus străzii un nume neutru, Porțile de Fier, care nu a fost schimbat decât după revoluția din 1989. Atunci și-a redobândit numele cuvenit, cel al lui Roman Ciorogariu.
Melanj de stiluri
Elementele de pe faţada palatului sunt de inspirație venețiană. Alternanța între cărămidă și tencuială și ferestrele în trei arcade de la etaj sunt reprezentative, în acest sens. Cornișa este formată în ogivă, ceea ce este caracteristic pentru goticul timpuriu. Cele trei axe centrale au pe lateral, la etaj, “bow-window-uri” specifice secession, fapt care creează o anumită alternanță în ritmicitatea fațadei. Balustrada de la etaj este împodobită cu statuete de piatră.