Împăratul Franz Josef şi soţia sa Sissy au pus piatra de temelie la Gara Mare din Oradea

Împăratul Franz Josef şi soţia sa Sissy au luat parte la punerea pietrei de temelie a gării centrale din Oradea. Se întâmpla pe 27 mai 1857, pentru ca după doar un an fluieratul roţilor de tren să se audă pentru prima dată în Gara Mare din Oradea, aceeaşi gară care, în 1973, a găzduit filmarea îndrăgitului “Pistruiatul”.

Clădirea, aşa cum se prezintă ea astăzi, datează din anul 1902, atunci când arhitectul Kalaman Rimanoczy  sr. şi inginerul Vilmos Rendes, au proiectat şi condus lucrările de extindere ale corpului de clădire deja existent, noile construcţii apărând în prelungirea extremelor acestuia. În vara anului 1901 s-a modificat şi clădirea iniţială. S-au amenajat două săli de aşteptare, un restaurant si holul central cu ghişeele de bilete. Deşi, de-a lungul anilor, volumetria clădirii s-a păstrat, totuşi în cursul repetatelor renovări, o serie întreagă din elemente decorative neoromantice iniţiale s-au pierdut.

Clădirea gării a fost finalizată în 1870 şi cuprindea corpul central în care astăzi se află biroul de mişcare, sălile de aşteptare, holul cu casele de bilete şi restaurantul. Ea a devenit şi mai îndrăgită de orădeni în anii 70, când aici s-au filmat câteva scene din serialul "Pistruiatul".

De la sfârşitul veacului al XIX-lea, Oradea a avut alte două gări în afară de cea centrală. Primele dorinţe ale orădenilor de a avea acces la linia ferată au fost exprimate clar încă în luna iunie 1849, atunci când consiliul local al Oradei, într-una din şedinţele sale, a cerut printr-un memorandum de la ministerul de resort, ca linia ferată Pesta- Cluj ce urma să fie construită, să treacă şi prin Oradea. A mai trebuit să treacă aproape un deceniu până la realizarea proiectului.

Ridicarea Gării din Oradea era legată de un plan mai larg care prevedea legarea printr-o cale ferată cele două capitale: Bucureşti şi Budapesta, din care prima etapă a fost realizarea tronsonului până în localitatea braşoveană Timişu de Sus, ultima localitate dinImperiul Austro-Ungar pe acest traseu.

În 1905, pentru a face legătura între dealurile Oradiei şi piaţa din faţa gării, arhitectul a decis construcţia unei pasarele pietonale, peste liniile de cale ferată. Confecţionată din fier pudlat, material care acum nu se mai foloseşte, pasarela s-a ales şi cu o întrebuinţare "medicală": părinţii îşi scoateau pe vremuri copiii la plimbare acolo pentru a inspira fumul locomotivelor, despre care erau convinşi că vindecă bolile respiratorii.

În 1913, 1.378.147 de călători s-au urcat în această gară