Bancuri cu magistraţi: ce răspuns primeşte un judecător care întreabă martorul la ce distanţă se afla de locul accidentului

Întâmplările din timpul anchetei sau cele din timpul proceselor au constituit de multe ori motive de glume şi bancuri de pomină.

1. Văzând că nici juraţii şi nici judecătorul nu se lasă impresionaţi de pledoaria sa, avocatul recurge la un ultim argument:
- Onorată curte, stimat juriu, vă rog sa luaţi în consideraţie faptul că acest client al meu a mai fost condamnat la închisoare de cincisprezece ori şi totuşi aceasta nu l-a ajutat la nimic. Aşa că la ce bun să-l mai condamnăm

2. La tribunal:
Un tânar era acuzat de viol. Judecătorul întreabă:
-Acuzat! Este sau nu adevărat că în data de 04 Decembrie 95 aţi violat-o pe Mărioara Piscupescu?
Acuzatul
-Dom’ judecător jur că nu i-am făcut nimic! Nu i-am atins nici măcar un fir de păr!
În sala o babă, cam surdă, stă lângă unu’:
-Ce zice maică, ce zice?
-Zice că nu i-a atins nici măcar un fir de păr!!
-Ce precizie maică, ce precizie!

3. La un proces de corupţie la înalt nivel politic, procurorul atacă unul dintre martori:
- Este adevărat, întreabă el cu ton ridicat, că ai acceptat cinci mii de euro ca să compromiti acest caz?        
Martorul se uită netulburat pe fereastra, ca şi cum nu ar fi auzit întrebarea.
- Este adevărat că ai acceptat cinci mii de euro ca să compromiţi acest caz, repetă procurorul şi mai tare.
Martorul tot nu răspunde. Judecatorul se apleacă spre el şi spune:
- Domnule, vă rog sa răspundeţi la întrebare.
- O, spuse martorul, am crezut ca vorbea cu dumneavoastră, domnule judecător...

4. Judecătorul întreaba martorul la proces:
– La ce distanţă v-aţi aflat de locul accidentului?
– La 6 metri şi 75 de centimetri.
– Şi cum de ştiţi aşa de exact?
– Când am văzut accidentul, mi-am dat seama pe loc că voi fi întrebat la proces de vreun tâmpit

5. Un popă e chemat la DNA pentru a justifica cele două vile,trei maşini de lux şi cei 500 000 de euro din cont...
- Vezi tu, fiule... salariu-i mic, da' cutia milei, cu voia Domnului, e mare...
- Părinte! Păi asta se cheamă...
- Nu, fiule! Asta se cheamă impozit! În primul rând aplic TVA-ul şi iau 25%...după care scad cheltuielile cu cele duhovniceşti. La sfârşit iau şi impozitul de 16%...
- Şi statul? Statul ce ia, părinte?
- Păi, fiule... La alegeri, statul devine slujitorul poporului şi-l „slujeşte“ bine la buzunar...Eu sunt slujitorul Domnului, deci... să ma chemi din nou când „statul“ va câştiga alegerile în...Rai.