Povestea celebrului amor dintre Emil Brumaru şi Tamara Oliver. O căsătorie cu năbădăi stârnită cu 700 de scrisori de dragoste scrise de poet într-un singur an
0Celebrul poet ieşean mărturiseşte că iubeşte de jumătate de viaţă o singură femeie. Căsătoria cu năbădăi între Emil Brumaru şi Tamara Oliver s-a întins pe o perioadă de aproape 30 de ani şi a inspirat, în bună măsură, creaţiile poetului.
Relaţia dintre Emil Brumaru şi Tamara Oliver este una dintre cele mai intense şi tulburătoare poveşti de amor din literatura contemporană. Tamara este femeia pe care Emil Brumaru o menţionează frecvent, dar fugitiv, cu ocazia aparaţiilor publice.
Referirile pornesc de la "ani la rând visam de dimineaţă până seară la şoldurile Tamarei" şi merg până la "era extraordinar de inventivă… inclusiv la scandaluri". Aerul de "în treacăt" cu care Emil Brumaru vorbeşte despre dragostea vieţii lui i-au determinat pe mulţi să creadă că Tamara este doar o închipuire, muza imaginară care-i inspiră creaţiile.
Cu toate acestea, povestea de dragoste dintre cei doi este cât se poate de reală. S-au cunoscut în anul 1973, atunci când el avea 34, iar ea era pe cale să împlinească 18 ani. Primul pas l-a făcut Tamara care i-a trimis o scrisoare, după ce i-a văzut fotografia în ziarul "Tribuna". Poetul se afla pe atunci la începutul carierei literare. La acea vreme, Emil Brumaru era medic la Dolhasca, în Suceava, căsătorit de 10 ani, iar Tamara l-a invitat la petrecerea ei de majorat.
S-au văzut pentru prima oară, însă, abia după un an, timp în care poetul i-a scris 700 de scrisori, în medie câte două pe zi. Ea era elevă la Liceul "Garabet Ibrăileanu" din Iaşi şi făcea naveta zilnic cu personalul dinspre localitatea Podu Iloaiei. Şi-au dat întâlnire într-un vagon de clasa a II-a. "Parcă o văd: avea nişte meşe roşii în păr, blugi, un pardesiu simpatic", mărturisea poetul într-un interviu acordat în urmă cu 10 ani.
"Balonul sexual" care plutea în jurul celor doi l-a determinat pe poet să-şi părăsească nevasta, cariera de medic de la Dolhasca, să vină în Iaşi, să se căsătorească cu Tamara şi să se dedice în totalitate poeziei. Se întâmpla în anul 1975. A urmat o perioadă foarte prolifică din punct de vedere creativ, pentru Emil Brumaru.
O altă confesiune celebră a poetului face referire la geneza unuia dintre cele mai cunoscute volume, "Infernala comedie" şi la intervenţia brutală a Securităţii în povestea lor de dragoste:
"Am scris «Infernala comedie» în vara anului 1978, în vreo două săptămâni, rămas singur în toată casa (soţia, copilul, parinţii plecaseră la nişte rude din Curtea de Arges), în sfârşit…. Cum curgeau versurile ... Curgeau cam câte două-trei sonete pe zi, fără nici un efort, parcă dictate... Îmi părăsisem manuscrisele la Dolhasca, nu mă mai interesau decît eleva Tamara din clasa a douăsprezecea, pentru care fugisem, abandonîndu-mi meseria de medic, fosta soţie, biblioteca, totul... da... nu mă mai interesau decît Tamara şi... lectura... Viaţa intimă fusese făcută praf din clipa cînd, în 1975, mi se confiscaseră de securitate, de la Tamara, vreo 700 de scrisori de dragoste către dînsa... Sufletul meu, în curul gol, devenise distracţia unor necunoscuţi... Cam asta-i, pe scurt... Îmi puteam permite, nu?, să-i bag în mă-sa pe viaţă!!! În rest e, bineînţeles, orgoliu... Că după aceea am mai scris e altă poveste... Oricum, am ezitat vreun sfert de veac pînă să public chestia asta... «Infernala comedie» e, în fond, un suprem elogiu!“.
La un an de la începerea corespondenţei, Emil Brumaru a fost exclus din PCR pentru "legături imorale". Toate cele peste 700 de scrisori au fost confiscate de Securitate.
Legătura celor doi a durat 28 de ani, cu intensitate pasională, cu certuri crâncene şi împăcări în pat. Tamara i-a iertat poetului în toată această perioadă atât "fantasmele", cât şi iubirile reale. În 2002, fosta profesoară de Română la Liceul "Negruzzi" a devenit Tamara Oliver şi s-a mutat în California. "Nu mă mai iubea. S-a consumat", a răspuns poetul întrebat de motivele despărţirii. S-au despărţit oficial, prin divorţ, în 2004. Au împreună o fiică, Andreea, care a ales aceeaşi profesie cu a tatălui ei, cea de medic.
"Cred că mulţi şi-au dat seama că tocmai din cauză că prezenţa feminină îmi lipseşte, o laud, îngenunchez, mă port frumos, doar, doar voi atrage o femeie, o blasfemeie, în plasa mea de păianjen răbdător. Se ştie că distanţa care este între adorator şi iubită prelungeşte starea de dragoste. Fiindcă eu vorbesc despre dragoste. Când iubeşti o femeie, ţii la ea şi ca la un copil, şi ca la o femeie, şi ca la o blasfemie, şi ca la o mamă", declara Emil Brumaru într-un interviu acordat recent pentru "Adevărul".