Portretul „Domnişoarei de franceză“: „Chiar când mergea pe stradă, mergea citind“

Unul dintre cei mai îndrăgiţi şi apreciaţi dascăli, Charlotte Sibi, a transmis multor generaţii dragostea de limba şi cultura franceză. Peste ani elevii ei s-au reunit într-o asociaţie care îi poartă numele, înfiinţată la Iaşi.

Carlotte Sibi, cunoscută drept „domnişoara de franceză“, a fost fiica consulului Franţei. Charlotte s-a născut în Iaşi, la 26 decembrie 1901, a studiat la liceul Notre-Dame de Sion din Iaşi, iar în timpul Primului Război Mondial se refugiază cu familia în Franţa. Se întoarce la Iaşi, iar în 1928 finalizează cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“. 

Un an mai târziu, termină cursurile Seminarului Pedagogic şi devine profesor la liceul de fete „Carmen-Sylva” din Botoşani. Despre acea perioadă, una dintre elevele sale scriitoarea Lucreţia Andronic menţionat în cartea sa ,,Păcate omeneşti sau Jurnalul unei fete bătrâne“: ,,La franceză aveam cele mai multe caiete şi câte 10 note pe trimestru. Profesoara noastră domnişoara Sibi era ceea ce ar trebui să fie prototipul ideal al profesorului. Franţuzoaică la origine, catolică, excesiv de pură, de corectă, de bună, mai ales bună creştină – fanatică aş zice – cultă, se ocupa de cultura, de buna noastră creştere, cu o râvna dincolo de apostolat. La terminarea liceului cunoşteam limba şi literatura franceza, mult mai temeinic decât pe cea română”. 

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca voluntar la Crucea Roşie în Focşani, şi apoi la Arad, unde a fost evacuat liceul botoşănean.

În acelaşi volum, Lucreţia Andronic mai aminteşte: ,,Domnişoara Sibi a fost mulţi ani profesoară la Liceul «Carmen Sylva». Era o persoană distinsă, delicată, mai degrabă slăbuţă, totdeauna îmbrăcată în cenuşiu cu părul strâns cu grijă într-un coc mic, chiar când mergea pe stradă, mergea citind. Totdeauna cu o carte în mână. Mă mir şi acum cum făcea de nu se împiedica de borduri sau alte obstacole. La pensie s-a mutat la Iaşi, unde cândva părintele său fusese Consulul Franţei şi unde mai avea o soră, tot «Mireasa lui Cristos», adică necăsătorită. A continuat şi în restul vieţii să citească şi pe stradă, cu acelaşi instinct al echilibrului necesar, care îi asigura elementara precauţie. La Iaşi a ajuns repede cunoscută şi venerată. Împreună cu sora sa, pe puţinii lor bani, întreţinea o minusculă grădiniţă ce cuprindea 10-11 copii, pe care îi învăţa gratis limba franceză şi îi stimulau cu cadouri simbolice, dar cu efect la copii”.

Despre sistemul de notare al „domnişoarei“ povesteşte şi Nicolae Hurduc, actualul decan al Facultăţii de Inginerie Chimică şi Protecţia Mediului. Acesta a început să studieze limba franceză de la câţiva ani: „Când eram eu copil aşa era teoria, că trebuie să faci şi pian şi limbi străine. Nu am fost foarte fericit, la 3 ani când am început să fac limba franceză, era o domnişoară celebră, domnişoara Sibi, lucra cu foarte mulţi copii. Avea talentul de a ne pune împreună. Ne lăsa să ne jucăm în curtea mare a casei ei. Aşteptarea de-a intra la ora de franceză era o plăcere. Punea numai nota zece: zece cu o linie, zece cu două linii, zece cu trei linii. Nu exista nota nouă. Era foarte interesant în anii 60 sistemul ei de-a face franceză şi de atunci mi-a fost sădită ideea de a vedea Parisul“.

Cursurile aveau loc în casa din Strada Palade nr. 12, iar sute de elevi au luat lecţii particulare de limba franceză. Unii dintre aceştia au înfiinţat Asociaţia „Charlotte Sibi“ şi se întâlnesc perioadic. De-a lungul timpul „domnişoara“ a redactat şase manuale de limba şi literatura franceză. A murit în mai 1989. 

Citeşte şi:
Românul cu 15 familii şi impresionanta poveste a caselor construite din distribuiri pe Faceboo