Locul în care s-au pus la cale primele curse de cai din România. Povestea neştiută a Palatului „Jockey Club”
0La mijlocul secolului trecut, mai multe monumente din Iaşi au fost dărâmate, motivul principal fiind dorinţa de modernizare a oraşului. Lărgirea străzilor şi aliniere clădirilor au dus la dispariţia unor locuri reprezentative, pline de istorie, peste care au fost înălţaţi ulterior „monştri” arhitecturali de tip monobloc.
Modernizarea Iaşiului, începută după cel de-al Doilea Război Mondial, a dus la pierderea mai multor clădiri istorice din oraş. Astfel a fost demolat Hanul „Petrea Bacalu”, înlocuit de cinematograful „Victoria”, şi Palatul „Jockey Club”, înlocuit după 1960 cu Casa de Cultură a Studenţilor. Câţiva ani mai târziu, strada Alexandru Lăpuşneanu a fost transformată aproape în totalitate, fiind demolate pe rând casele „Konya”, Hotelul „France” sau vechile bolţi „Strasshofer”.
Hanul lui Petrea Bacalu se afla în Piaţa Unirii. Pe 5 ianuarie 1859, după alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, în faţa hanului s-a dansat pentru prima dată Hora Unirii. Clădirea a luat numele primului său proprietar, Petrea Bacalu, ulterior devenind Otel Viena, pentru a atrage călătorii care ajungeau la Iaşi pe ruta nouă Viena-Lemberg-Cernăuţi-Paşcani-Iaşi. Mai târziu, primarul Scarlat Pastia a cumpărat hotelul, denumindu-l Hotel România.
Palatul „Jockey Club” era reşedinţa pentru mai multe branduri ale vremii, printre care Jockey-Club, Otel d'Angleterre, cofetăria Tuffli sau restaurantul Corso. „Palatul Balş” de la baza Copoului a fost proiectat în 1804 de Gheorghe Asachi. Mai târziu trece în proprietatea lui Alecu Beldiman, apoi a Elenei Sturza, care îl vinde avocatului Vasile Scully. Ultimul proprietar transformă sălile palatului în prăvălii şi în anul 1873 închiriază etajul societăţii Jockey Club. La începutul secolulului trecut, palatul este cumpărat de boierii pasionaţi de echitaţie. Jockey Club sau Societatea de Încurajare pentru Îmbunătăţirea Rasei de Cai a fost înfiinţată în 1862 de domnitorul Alexandru Ioan Cuza.
În Iaşi se organizau curse de cai încă din 1851, „cu mult înaintea Bucureştiului, în care au apărut în 1875”, după cum evoca scriitorul ieşean Ion Mitican. Acesta mai preciza că „în jurul societăţii ieşene gravitau membrii marilor familii boiereşti cât şi proprietarii de cai, participanţi la cursele organizate pe Hipodromul Iaşilor”. În sălile clubului se stabileau curse anuale de cai cunoscute şi în Austro-Ungaria, Polonia sau Rusia. Din ţările vecine, soseau periodic concurenţi, negustori şi spectatori care erau întâmpinaţi cu o „mare petrecere parisiană” şi care contribuiau cu galbeni, zloţi, napoleoni, ruble şi florini la ruleta clubului. Palatul era cunoscut şi pentru sala de scrimă, amenajată în salonul mare de la etaj. Aici, se confruntau ofiţeri şi membrii marilor familii boiereşti.
La parterul palatului, se găseau o sala elegantă „unde se auzeau toate graiurile europene şi se discutau cele mai felurite subiecte”. Clădirea avea şi grădină, „unde cântau fanfarele sau orchestra dirijată de talentatul muzician George Scheletti”.
Citeşte şi: