Iaşi: PORTRET/ Cristian Ungureanu, fostul supraponderal care este as la maraton

Ieşeanul a slăbit în şase luni 60 de kilograme. A început cura în 2005 cu o alergare în jurul Casei Poporului. Apoi a luat medalii la trei curse oficiale.

Se prezintă ca sportiv amator, dar la cele trei maratoane la care a participat a depăşit sportivii profesionişti. Se află în Guinness World Records în urma participării în echipa care realizează prin ştafetă cea mai lungă distanţă alergată din lume, de 3.096 de kilometri.

Pasiunea pentru alergatul în natura a început în 2004 când avea o greutate de peste 140 de kilograme. Pe atunci era agent de vânzări în Bucuresti, iar programul încărcat şi viaţa dezordonată i-au afectat starea de sănătate. „Acopeream cam toată ţara, iar la alimentaţie aveam drept ghid limba. Esenţa vieţii mele stătea în ceea ce mâncam, devenisem sclavul limbii. Mă simţeam tot mai rău, aveam cârcei la inima, mă lua salvarea, mă resuscita şi mi s-a recomandat să-mi fac ordine în viaţă", povesteşte Cristi.

Pe vremea când cântărea 140 de kilograme

Din cauza problemelor de sănătate a început să slăbească văzând cu ochii, fără niciun altfel de efort. Când a atins pragul de 80 de kilograme a introdus mişcarea în viaţa sa.

„Alergatul dă dependenţă"

„Am citit mult pe internet despre importanţa mişcării şi m-am hotărât să alerg şi eu. Mă aflam la Bucureşti şi prima mea alergare a avut loc în jurul Casei Poporului. Trei zile am avut febră musculară", rememorează Cristi. Ieşeanul îşi aminteşte cu drag că după prima sa alergare simţea nevoia să facă mişcare, ajungând ca de trei ori pe săptamână să se echipeze şi să o ia la fugă în aer liber.

Aşa se face că numai în primele cinci luni ale acestui an a alergat nu mai puţin de 1.370 de kilometri. „Alergatul dă dependenţă, iar maratonul este singurul sport care îţi permite să alergi alături de vedete", spune Cristi.

La fiecare maraton, Cristi face fotografii cu sportivi celebri

Ambiţia l-a dus şi mai departe, iar în 2009 şi-a propus să participe la curse oficiale. Până în prezent a participat la trei maratoane şi peste tot a ieşit pe locuri onorabile.

Poziţii onorabile la concursuri

„Debutul l-am făcut la semimaratonul MIB 2009 unde, la categoria mea de vârstă, am ieşit pe locul trei. Primii doi erau italieni, ceea ce mă face să fiu primul dintre români. A urmat maratonul montan Moeciu unde am ocupat poziţia 32 din 170 de participanţi, iar ultimul concurs de acest gen a avut loc în data de 5 iunie la Tuşnad, unde am ieşit pe poziţia 7 din 140", enumeră Cristi.

Bărbatul îi îndeamnă pe toţi cei care fac sport la sală să iasă în aer liber. „Prima răsplată vine de la natură. Te încarci pozitiv, vezi o mulţime de minunăţii", spune Cristi.

Este pasionat să alerge în natură

Profil

 Născut. 25 ianuarie 1971, la Iaşi.

Studii. CODECS „Certificat Profesional in Management", dezvoltat în parteneriat cu o universitate din Marea Britanie.

Familie. Este căsătorit şi are o fetiţă.

Întrebări şi răspunsuri

Au fost momente în care aţi vrut să renunţaţi la alergat?

Da, de câteva ori. Momentele acestea au fost înainte de primul maraton oficial la care am participat. Toate au avut drept cauză starea mea de sănătate. De fiecare dată însă după ce alergam îmi dădeam seama că nu vreau să renunţ şi că sunt dependent de acest sport.

Ce planuri de viitor aveţi?

Cu siguranţă nu am să renunţ la alergat. Dorinţele mele cele mai mari şi de care am să mă ţin până am să le îndeplinesc sunt să refac cursa maratonului în Grecia şi să alerg în New York şi Chicago. Am auzit despre aceste ultime două locuri că sunt cele mai interesante pentru alergat şi vreau să le încerc şi eu.

Ce-i place

Îmi place momentul în care aflu că se aude de bine de România. Mi-a plăcut când am auzit de Andrei Roşu că este primul român care participă la un maraton la Polul Nord. Mi-a plăcut când s-a calificat Oltchim în finale, sau când Paula Seling şi Ovi au fost aleşi pentru Eurovision.

Ce nu-i place

Nu-mi place negativismul general din prezent. Peste tot aud numai lucruri negative, fie că merg pe stradă şi aud pur şi simplu, fie că sunt în tramvai sau mă duc la şcoala fiicei mele. Nu-mi place în ce ne-am transformat, că nu mai punem accent pe frumos, pe partea spirituală.