Iaşi: Orfan după Scânteia: „Mama doarme“

Unii dintre micuţii care şi-au pierdut părinţii în tragedia feroviară de anul trecut încă nu ştiu că aceştia sunt morţi. Rudele amână cât mai mult clipa în care vor trebui să le spună prichindeilor că părinţii lor nu se mai întorc niciodată acasă.

Cei mai mici urmaşi ai victimelor teribilului accident feroviar de la Scânteia, din 14 august anul trecut, care a luat viaţa şoferului unui maxi-taxi şi a 13 dintre pasagerii săi, se găsesc în satul Lunca Rateş, din comuna ieşeană Scânteia. Simina (2 ani) şi Simona (4 ani) Bucătaru nu pricep mare lucru din drama care a luat-o pe mama lor de lângă ele.

La un an de la tragedie, Simona a aflat abia în urmă cu câteva săptămâni că Lăcrămioara Bucătaru nu se va mai întoarce vreodată acasă. „Până acum, fetei celei mari îi spusesem doar că mama ei doarme, dar acum a aflat că de fapt a murit. Simina este prea mică să înţeleagă ceva“, explică Ionuţ Bucătaru (22 ani), tatăl fetelor.

În fiecare zi, Simona o ia de mânuţă pe sora ei mai mică şi împreună parcurg cei câţiva metri care despart casa în care locuiesc de cimitirul unde „doarme“ măicuţa lor. „Mi-e dor de mami“, e tot ce poate spune copilul de patru ani. În acest timp, tatăl lor s-a aciuat pe lângă casă pentru a-şi creşte fetiţele.

Simina şi Simona Bucătaru, alături de tatăl lor Ionuţ Foto: Dan Luca

Mama, înlocuită de bunică

„Înainte lucram la negru în Iaşi, dar de acum stau acasă ca să am grijă de ele, să le spăl şi să le duc la grădiniţă. Nu am unde să mă duc în altă parte la muncă“, spune Ionuţ, care doreşte să mai facă o cameră la casa lui unde să stea fetele.Prea mică să înţeleagă ceva este şi Manuela Iacob (2 ani şi 10 luni) din satul Corcodel, comuna Scânteia. Ea şi fratele ei Florin (7 ani) se pot considera orfani de ambii părinţi, după ce tatăl lor a ajuns la puşcărie pentru omor, iar mama, Ionela, a pierit în „microbuzul morţii“. De atunci, cei doi copii au fost crescuţi de bunica lor, Elena Alexa (58 de ani), care a luat locul mamei în inimile micuţilor. „Ce să fac, să-i las singuri? Dacă plec undeva mai mult de jumătate de oră, fata întreabă unde s-a dus mama ei“, povesteşte bunica celor doi.

Elena recunoaşte că va veni şi ziua în care copiii vor afla adevărul. „Suferinţa mea nu va trece niciodată, dar Manuela şi Florin se vor trezi cândva şi vor cere să li se spună ce s-a întâmplat cu părinţii lor“, precizează femeia, care îşi creşte nepoţii cu banii din pensia soţului.

„Bântuiţi“ de rate

Greutăţile au lovit-o şi pe Marinela Săcăleanu, din satul Bodeşti, comuna Scânteia, care a rămas să-l crească singură pe Bogdan (4 ani), după ce tatăl lui, Dan, s-a prăpădit în microbuz. Femeia a ajuns să muncească cu ziua şi mai primeşte ajutor de la socrii, dar şi aşa trebuie să mai plătească lunar, până în 2012, câte 150 de lei rate la bancă.

„Socrii rămân acum cu salariul tăiat. Vroiam să scot antena TV, dar o las ca Bogdan să se mai uite la desene animate. Cei de la firma unde lucra soţul meu nu vor să-i facă băiatului meu pensie de urmaş, argumentând că Dan nu ar fi muncit destul timp la ei“, spune Marinela.

Au coşmaruri şi la un an după tragedie

Viorel Chelaru (37 de ani), este unul dintre cei doar doi supravieţuitori ai accidentului de la Scânteia . Cu toate acestea, tragedia a lăsat urme adânci în familia lui din satul Focşasca, comuna vasluiană Tăcuta. Bărbatul şi-a pierdut atunci fratele, nepotul şi cumnatul, care îl însoţeau la Iaşi în „microbuzul morţii“.

Viorel Chelaru (stânga) a supravieţuit tragediei feroviare Foto: Dan Luca

Bărbatul a rămas conştient după teribila ciocnire dintre garnitura de tren şi maxi-taxi, motiv pentru care şi-a sunat soţia să-i ceară ajutor. „Lăcrămioara a venit la mine împreună cu Alex (fiul lor de 5 ani-n.r.) şi a văzut cât de tare am fost lovit. Şi acum, la un an după acea zi, Alex ţipă în somn pentru că încă are coşmaruri cu imaginile care i-au rămas în minte“, povesteşte Viorel Chelaru.

Chiar dacă a scăpat cu zile, bărbatul nu mai are viaţa de dinainte de accident. „A durat aproape jumătate de an să-mi revin după operaţia la picior, la mână şi la craniu. Medicii mi-au spus însă că nu mai pot face efort, ceea ce înseamnă că eu, ca lucrător în construcţie ce eram, nu mai am cum să muncesc ca să-mi întreţin familia. Nici soţia nu poate face efort din cauză că a fost operată de hernie de disc“, explică Viorel.

Mai citiţi:

VIDEO Acel blestemat microbuz-pirat

Iaşi: „Microbuzul morţii", grad de uzură 100%

Din acest motiv, familia Chelaru, cu cei doi copii ai lor, supravieţuieşte doar cu alocaţiile băieţilor lor şi ajutorul social înjumătăţit, însumând 350 de lei lunar.

„Nu pot uita de rudele care mi-au murit, dar sunt mulţumit că trăiesc. Tot ce vreau este să termin lucrările începute la casă şi să ne ajutăm copiii. Cine se naşte sărac, ştie să trăiască. Cine se naşte cu bani şi ajunge sărac, abia acela moare“, crede Viorel.

În accident şi-au pierdut viaţa 14 persoane Foto: Florin Chirica