Cum i-a luat Moş Gerilă locul lui Moş Crăciun în comunism. Arhitectul lui Ceauşescu: „Moş Crăciun venea acasă, iar la şcoală Moş Gerilă“

Instaurarea regimului comunist în România a dus la o serie de schimbări majore în societatea şi cultura românească. Inclusiv sărbătorile de iarnă au suferit multe modificări impuse de comunişti, una dintre acestea fiind interzicerea lui Moş Crăciun şi înlocuirea acestuia cu Moş Gerilă.

Instaurarea regimului comunist în România a dus la o serie de schimbări majore în societatea şi cultura românească. Inclusiv sărbătorile de iarnă au suferit multe modificări impuse de comunişti, una dintre acestea fiind interzicerea lui Moş Crăciun şi înlocuirea acestuia cu Moş Gerilă. 

Camil Roguski, arhitectul de curte al familiei Ceauşescu, în volumul „Ceauşescu: adevăruri din umbră. Convorbiri“, editat de Mirela Petcu, vorbeşte cu nostalgie de sărbătorile din perioada comunistă, amintind despre momentul venirii lui Moş Crăciun. „Pe vremea copilăriei mele, Moş Crăciun era la fel de sărac ca şi Moş Crăciun de mai târziu. În sanie, trasă de reni, fără sanie, în automobil, noi aşteptam să vină Moşul. Pentru copiii bogaţi, Moşul aducea jucării. Pentru cei mai mulţi şi mai amărăşteni, Moşul aducea haine, vechi sau noi, dar haine şi o mâncare mai bună pe o zi, câteva dulciuri şi poate o jucărie. O jucărie, adică o cârpă umplută cu rumeguş şi cu doi ochi desenaţi. Dacă avea coadă era leu, dacă navea coadă, era urs“, spunea Roguski despre sărbătorile copilăriei sale.

„Nu mai este un secret pentru nimeni astăzi că regimul comunist a urmărit, în mod cert, modificarea din temelii a societăţii româneşti. Sărbătoarea Crăciunului şi cea a Anului Nou, în mod evident, contraveneau normativelor laice ale «vremurilor noi». Ajunul Crăciunului în anul 1945, primul pe timp de pace de după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, este unul plin de contraste. La cumpăna anilor 1946-1947, comuniştii foloseau obiceiurile tradiţionale pentru a câştiga capital de imagine în rândul poporului. Concomitent, lui Moş Crăciun i se pregătea valiza, fiind azvârlit de comunişti după 1947 în lada cu gunoi a istoriei pentru aproape jumătate de veac. În locul acestuia, PCR instituia cultul lui „Moş Gerilă“, un personaj arhaic, cu rădăcini în folclorul străvechi slav”, a explicat, pentru Adevărul, Diego Ciobotaru, doctorand al Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi.  

În confesiunile arhitectului despre sărbătoarea Crăciunului de altădată apar şi conducătorii României comuniste, dar şi despre existenţa „celor doi moşi” în societatea românească. „Şi pentru mamele noastre, în era lui Ceauşescu, coexistenţa celor doi moşi era o belea. Moş Crăciun venea acasă, iar la grădiniţă sau la şcoală venea Moş Gerilă. Pentru mult prea iubiţii noştri conducători, moşul principal era Moş Gerilă. Moş Gerilă, Moş Gerilă, dar Elena şi Nicolae aveau tălpile pline de pământul de acasă.

Ei se născuseră la ţară. Părinţii lor, mai ales ai lui Nicolae Ceauşescu, erau nişte oameni simpli, credincioşi, care ţineau şi Paştele şi Crăciunul. Şi atunci, omul ăsta, care se dădea drept cel mai mare soldat al socialismului, avea în sufletul lui şi puţină frică de Dumnezeu. Şi atunci sărbătoreau şi Crăciunul. Pe 24 decembrie, făceam în casa lui Ceauşescu un mic brad, unul micuţ de 4-5 metri înălţime. Era superîmpodobit, pentru că bogăţia însemna mult. Era o refulare a sărăciei din tinereţe. Şi, bineînţeles, la masă erau servite sarmale, cozonaci, răcituri, tot ce se servea şi la ţară. Dar acesta era Moş Crăciun mascat, Moş Crăciun necunoscut de cei din jur. Era numai Moşul familiei“, povestea Camil Roguski despre „Crăciunul de altădată în cadrul familiei prezidenţiale“.