Cum au ajuns fericirea, cometa şi fierbinţeala să fie nume de străzi

Din 781 de artere din oraş, câteva zeci au denumiri cel puţin ciudate. În majoritatea cazurilor există însă o explicaţie.

La fel cum numele din buletin poate deveni subiect de glume nesărate pentru prieteni, cel al străzii pe care locuieşti poate fi o sursă de amuzament. Să stai pe strada Fericirii este însă, cu siguranţă, un motiv de bucurie şi o sursă sigură de optimism.

La mai bine de opt decenii de viaţă, soţii Maria şi Mihai Buciumaş (de 88, respectiv 83 de ani) se declară nişte persoane fericite, mai ales că strada pe care locuiesc din tinereţe exprimă acelaşi sentiment. Casa lor bătrâneasă, mică, dar cochetă, înconjurată de flori şi verdeaţă, nu poate să-ţi inspire o altfel de trăire decât cea la care aspiră majoritatea oamenilor. „Se potriveşte numele străzii, cum să nu!“, exclamă cu zâmbetul pe buze Maria Buciumaş. În vremea comunismului multe dintre gospodăriile din jur au fost demolate, iar casa lor a scăpat ca prin minune de lama buldozerului.

„Din casa care este alături de noi au murit vecinii, dar mai încolo sunt oameni gospodari şi fericiţi. Cred că sunt vreo şapte case pe strada Fericirii. La noi e bine, e frumos, avem stradă asfaltată de vreo trei, patru ani, trotuar cu pavele şi utilităţi. Suntem fericiţi! Dacă ar fi să mai şi întinerim oleacă...“, mai spune bătrâna. Explicaţia logică pentru un astfel de nume ne-o oferă trecutul Iaşiului. Potrivit specialiştilor, se pare că, într-adevăr, în perioada interbelică, ieşenii care veneau nefericiţi în zonă plecau destul de fericiţi. Asta, poate şi pentru faptul că acolo funcţiona o casă a plăcerilor.   

Atenţie, stradelă fierbinte!
Chiar dacă adjectivul ar putea duce cu gândul la strada Fericirii, mai ales că stradela Fierbinte este amplasată într-o zonă învecinată, toponimia ei a fost stabilită după criterii ceva mai ortodoxe. Iulia Anton, pensionară, locuieşte de ceva timp pe stradela Fierbinte. Însă nu i s-au topit niciodată tălpile încălţărilor care au avut de suferit poate doar de la starea proastă a drumului.

„Cu vreo 90 de ani în umă ştiu că i se spunea Uliţa Fierbinte. Aici era, de fapt, o râpă. Prin anii ’40 s-au făcut lucrări de drenare şi stradela a devenit acceptabilă pentru circulaţie. Pe aici se găsesc case vechi de pe la o mie opt sute şi ceva. Stradela era pavată cu piatră, iar prin ’71 s-a făcut canalizarea şi s-a stricat complet. Abia se poate urca cu o maşină pe aici. Am căutat în istoria veche a Iaşiului să văd de unde vine numele, dar nu am găsit nimic“, spune şi Iulia Anton. Fierbinte, neferbiente, oamenii de pe stradelă sunt nemulţumiţi de starea ei proastă.

„Asta e stradelă în centrul oraşului, care face legătura dintre strada Smârdan şi Poliţia Municipiului? Am înţeles că figurează ca şi făcută. De fierbinte nu-i sigur că nu e apă caldă pe aici“, spune cu necaz Viorel Diaconu, pensionar. Gradele în plus care au fost sursa de inspiraţie pentru botezarea micii străzi au existat, potrivit lui Gheorghe Sălceanu, şeful GIS-Cadastru Iaşi, prin perioada 1880-1890. „În zonă era, printre alte ateliere, şi o tăbăcărie iar toată fierbinţeala din cazane era vărsată pe uliţa respectivă, astfel că mai tot timpul se ridicau aburi din pământ“, a explicat Gheorghe Sălceanu.

Locatari fugăriţi de cometă
Poveştile despre sfârşitul lumii şi ameninţările căderii unor corpuri cereşti pe Pământ i-au îngrozit mereu pe oameni. Una dintre ele a dus însă la botezarea unei străzi în Iaşi. Pe la 1907-1909, povesteşte Gheorghe Sălceanu, a apărut un zvon despre căderea unei comete care avea să distrugă oraşul. Panicaţi de sfârşitul fulgerător care îi ameninţa să vină, câţiva ieşeni şi-au făcut în grabă bagajele şi s-au retras spre perifieria oraşului, în zona mlaştinelor Bahluiului. Oamenii s-au stabilit acolo şi, când a venit momentul botezului, strada lor a primit numele corpului cosmic care i-a pus pe fugă.

Mai bine în Orient, decât în Occident

Pe arterele întortocheate şi înguste din dreapta Sărăriei, cum faci stânga de pe strada Păcii, nimereşti în Occident, dovadă şi plăcuţa albastră cu numele străzii. Te-ai aştepta să vezi măcar asfalt şi pavele.
Nimic însă din toate acestea. Strada abia dacă poate fi traversată de la un capăt la altul cu o maşină preparată pentru off-road. Constantin Guriţanu (78 de ani), este locatar al Occidentului de prin 1959. Dacă pe vremuri strada era străbătută de un pârâu după cum povestesc locatarii din zonă, acum este „pavată“ din loc în loc cu piatră cumpărată chiar de ei.

„Este o stradă de legătură foarte importantă şi, din păcate, nu-şi bate nimeni capul cu ea. Noi am cumpărat piatră. Când am venit aici era chiar şi un pârâu. Aici, suntem exact ca în Occident, cum să nu!“, a spus ieşeanul. Pe strada Orientului este însă altă poveste. Amplasată în zona Nicolina, strada găzduieşte câteva blocuri cu patru etaje. Oamenii nu se murdăresc pe pantofi când plouă, iar în zilele libere se pot relaxa pe bănci. Râul Nicolina, care străjuieşte strada, este atât de limpede încât se pot admira cu uşurinţă cauciucurile şi resturile menajere rămase pe fundul apei. În ceea ce priveşte denumirile celor două străzi, specialiştii spun că ar fi trebuit, potrivit aşezării geografice, să fie invers.

„Părerea mea este că numele străzii Occident a fost dat în amintirea celor care au avut ocazia să vadă lumea. Potrivit însă aşezării geografice, strada Occident ar fi trebuit să se numească Orient şi invers“, a mai spus Gheorghe Sălceanu.