Cum a apărut una dintre cele mai ciudate tulburări psihologice: Sindromul Stockholm

Sindromul Stockholm este o tulburare de natură psihologică, ce afectează un număr mare de persoane din întreaga lume. Din punct de vedere ştiinţific, Sindromul Stockholm se defineşte printr-o situaţie paradoxală în care victima unui abuz, indiferent de forma acestuia, începe să dezvolte o apropiere emoţională faţă de agresor.

Apariţia fenomenului şi numele acestuia are la bază un eveniment petrecut în capitala Suediei, Stockholm, în 1973. Jan-Erik Olsson, un criminal cunoscut în vârstă de 32 de ani, împreună cu un coleg din închisoare, intră într-o bancă cu intenţia de a o jefui, dar pentru că ceva merge prost, aceştia iau ostatici patru muncitori: Birgitta Lundblad, Elisabeth Oldgren, Kristin Ehnmark şi Sven Safstrom.

După şase zile de captivitate, cei patru sunt eliberaţi, dar manifestă un comportament straniu. Aceştia refuză să depună mărturie împotriva agresorilor şi, după ce aceştia sunt închişi, victimele încep să-i viziteze la închisoare. Situaţia a intrigat societatea şi lumea medicală, iar povestea legăturii emoţionale dintre agresori şi victime a fost notată de mai multe publicaţii, printre care şi BBC.

La un an după eveniment, Daniel Lang, journalist la New Yorker, a încercat să înţeleagă şi să refacă legăturile dintre atacatori şi victime cu ajutorul unor interviuri cu toate cele patru persoane ţinute captive. Ostaticii au povestit despre cât de bine s-a purtat Olsson cu ei şi despre momentele în care au început să creacă că de fapt sunt în viaţă datorită celor doi criminali. Sentimentul de mulţumire a început să se contruiască atunci când Elisabeth Oldgren a fost lăsată să se plimbe prin bancă, cu o haină la gât pe post de zgardă, pentru a face faţă unui atac de claustrofobie.

Aceasta i-a povestit jurnalistului, în timpul interviului, că a fost un gest foarte blând din partea criminalului să-i permită deplasarea. Sven Safstrom, o altă victimă, a mărturisit că a fost plin de recunoştinţă atunci când Olsson i-a spus că plănuieşte să-l împuşte, ca să atragă atenţia poliţiei, dar că o să-l lase să bea înainte şi că se va asigura că împuşcătura nu va fi mortală.

Într-un interviu din 2009, realizat la Radio Sweden, Kristin Ehnmark, personajul care ar fi avut cea mai mare conexiune emoţională cu atacatorul principal, spunea că „într-un asemenea context simţi cum toate valorile şi credinţele ţi se schimbă într-un fel”. Într-o discuţie telefonică pe care aceasta ar fi avut-o cu prim-ministrul în timpul jafului, aceasta l-ar fi implorat să o lase să plece împreună cu atacatorii. Multă vreme după eveniment s-a speculat că cei doi s-ar fi logodit.

Fenomenul a fost identificat de-a lungul anilor în mai multe părţi ale lumii. Tot mai multe cazuri de răpire s-au încheiat cu legături puternice între victimă şi agresor, iar unele dintre ele nu au putut fi depăşite niciodată. Sindromul Stockholm este o tulburare care se află încă sub lupa medicilor, fiind reflectată tot mai frecvent şi în industria cinematografică.

Citiţi şi:

Care sunt cele mai absurde decese de pe planetă. Pe listă se află şi un român