Chinurile şi salvarea ieşeanului cu inimă de femeie: „Mai aveam de trăit două-trei luni dacă nu primeam inima asta“

Constantin Pîntea, un bărbat în vârstă de 60 de ani din comuna ieşeană Tansa, este un caz fericit: aştepta de ani buni o inimă nouă şi ar mai fi trăit cel mult două luni. Ieşeanul a primit şansa unui transplant de inimă în urmă cu trei săptămâni şi acum îşi reia viaţa.

Constantin Pîntea încă se află internat la Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu Mureş, acolo unde i s-a făcut intervenţia prin care a renăscut. După trei săptămâni de la transplantul de cord, pacientul se bucură că poate să meargă şi jumătate de oră, fără să obosească. Înainte de transplant, după trei paşi prin salon, obosea atât de tare încât se simţea epuizat. Din cauza complicaţiilor pe care le prezenta, Constantin Pîntea a stat internat continuu în ultimele şase luni în Clinica de Cardiologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi.

De pe 30 iunie 2016, în pieptul ieşeanului bate o inimă sănătoasă a unei femei din judeţul Neamţ care, din cauza unui anevrism rupt, nu a mai putut fi salvată de medicii ieşeni. „Mai aveam de trăit două-trei luni, dacă nu primeam inima asta. Acum pot respira fără probleme, mă pot deplasa fără să curgă apele de pe mine şi pot sta în sezut, fără să transpir doar pentru că respire“, povesteşte pacientul, emoţionat de noile trăiri pe care i le oferă viaţa.

Boala a început cu un infarct

Povestea suferinţei ieşeanului începe în 2003, atunci când a suferit un infarct, rezolvat medical la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. George Georgescu“ din Iaşi. Odată cu infarctul suferit, starea de sănătate a inimii lui Constantin s-a degradat constant. De aceea, în ultimii zece ani, bolnavul s-a aflat în evidenţa medicului Ioan Bostaca, medic primar cardiolog, de la Clinica de Cardiologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi. Potrivit doctorului, pacientul a primit indicaţie pentru transplant în urmă cu trei ani.

„Indicaţia de transplant cardiac s-a conturat după ce am îngrijit acest pacient cu insuficienţă cardiacă timp de peste 10 ani, atât cu tratament medicamentos, cât şi prin asocierea, la momentul potrivit, a unor tehnici de cardiologie intervenţională, practicate succesiv de dr. Ion Bostan, cardiolog din Bucureşti, şi de către dr. Cristian Stătescu, cardiolog din Iaşi“, explică Ioan Bostaca, medicul curant al pacientului.

Potrivit cardiologului, singura şansă de supravieţuire a bolnavului a fost realizarea unui transplant de cord, pentru că tratamentul pe care îl primea pentru insuficienţa cardiacă nu mai putea corecta slăbiciunea extremă a muşchiului cardiac şi nu mai putea menţine funcţia de pompă a inimii în irigarea cu sânge a celorlalte organe. Astfel, în 2013, pacientul diagnosticat cu cardiomiopatie dilatativă, bloc de ram stâng, şi insuficienţă cardiacă clasa IV, a fost trecut pe lista de transplant de inimă. În acelaşi an, după câteva luni, Constantin Pîntea primea primul telefon care îl anunţa că s-a găsit o inimă compatibilă cu organismul lui. Pacientul a plecat la Tîrgu Mureş fericit că va primi o inimă nouă, însă intervenţia nu a mai avut loc, cordul respectiv fiind transplantat unui alt bolnav. Din cauza că starea sa la acel moment era deosebit de gravă, ieşeanul a mers în Capitală, pentru o procedură medicală de resincronizare cardiacă, indicată pacienţilor cu insuficienţă cardiacă care nu mai răspund tratamentului medicamentos.

Viaţa în spital

În 2016, de pe 15 ianuarie până la sfârşitul lui iunie, când a fost anunţat a doua oară că s-a găsit o inimă compatibilă care îi va fi transplantată, bolnavul a stat internat continuu în Clinica de Cardiologie de la Spitalul „Sfântul Spiridon“. „Nu puteam merge acasă pentru că eram dependent de aparatele din clinică. Pulsul meu ajungea la 200 de bătăi pe minut şi aveam nevoie de nişte şocuri electrice care mă stabilizau. Altfel, nu puteam sta în picioare, că oboseam, nu puteam merge, că oboseam. Am trăit groaza vieţii în tot acest timp. Am stat şi în ATI o perioadă. Cu toate astea, nu am trăit nicio secundă cu impresia că o să mor. Am ştiut mereu că o să ajung la transplant, chiar dacă au fost zile când părea că operaţia e doar un vis“, mărturiseşte ieşeanul.

Constantin Pîntea plânge când îşi aminteşte coşmarul prin care a trecut în ultimii ani. Durerea pe care a lăsat-o în urmă i se pare de pe altă lume, imposibil de descris în cuvinte. Norocul său a fost că oamenii dragi din jur l-au încurajat şi l-au sprijinit chiar şi atunci când lupta părea pierdută. „Şansa mea a fost medicul care m-a îngrijit, profesorul Bostaca, soţia mea, care a stat la capul meu în tot acest timp, şi fetele mele, care mi-au fost aproape. Nu ştiu câţi doctori vin sâmbăta, în miezul nopţii, la spital să se îngrijească de pacienţii lor care sunt în mijlocul unei crize. Nu ştiu câte femei de pe lumea asta dorm pe scaune, la capul soţului bolnav, numai să nu-l lase singur“, spune pacientul, acum stabilizat de cardiologi.

Elena, salvatoarea bolnavului

Constantin Pîntea trebuie să mai stea internat în Institutul de Boli Cardiovasculare şi Transplant din Tîrgu Mureş pentru monitorizare şi investigaţii. Când o să revină acasă, în comuna ieşeană Tansa, Constantin şi-a propus să facă un praznic de pomenire pentru Elena, femeia a cărei inimă bate acum în pieptul bărbatului salvat.

„O să o pomenesc în fiecare an pentru că numai datorită ei trăiesc astăzi. Ea s-a dus, săraca, dar mie mi-a dat zile“, mai mărturişte pacientul. Constantin Pîntea are acum în piept cordul unei femei de 45 de ani, din judeţul Neamţ, care a fost internată la Iaşi cu un anevrism rupt, care nu a mai putut fi salvată. Rudele femeii, însă, au acceptat să-i doneze organele şi astfel Elena a salvat şase pacienţi care se aflau pe lista de transplant pentru cornee, rinichi, ficat şi cord. Prelevarea a avut loc în Centrul Regional de Transplant de la Iaşi, pe 30 iunie. Inima a fost transportată la Târgu Mureş cu un avion militar şi a fost transplantată pacientului ieşean în aceeaşi zi. „Joi, 30 iunie, la ora 15.00, transplantul a fost gata. Eu m-am trezit vineri şi i-am întrebat când intru în sală. Atunci mi-au spus că operaţia a decurs foarte bine şi când am pus mâna deasupra inimii am simţit că sunt altul“, încheie ieşeanul.

Citeşte şi:

INTERVIU Prima femeie din România care a făcut transplant de inimă