Afecţiunea care tulbură vârstnicii: fractura de col femural apare mai ales la pacienţi care au oasele fragile

Fractura de col femural este o afecţiune întâlnită predominant la persoanele de vârsta a treia a cărei consecinţe pot influenţa starea de sănătate a bolnavului pe termen lung. Potrivit medicilor, intervenţia chirurugicală, cu toate că presupune o serie de riscuri, creşte şansele pacientului, dar nu în proporţie de 100%.

Fractura de col femural apare mai des la femei. Medicii ortopezi spun că afecţiunea este în strânsă legătură cu osteoporoza şi că netratarea corespunzătoare a acesteia poate favoriza apariţia fracturii. Osteoporoza care se manifestă mai ales la vârstnici fragilizează oasele şi le predispune la fracturi de amploare.

Specialiştii consideră că fractura de col femural este gravă pentru că determină imobilizarea pacientului, acesta fiind chinuit de dureri mari din cauza cărora nu se mai poate deplasa. Fractura de col femural poate determina complicaţii majore, inclusiv decesul pacientului.

„Fractura de col femural apare mai ales la persoanele de vârsta a treia care suferă de osteoporoză. Fractura propriu-zisă presupune ruperea părţii superioare a femurului. Afecţiunea este întâlnită cu precădere la persoane de peste 60 de ani a căror oase sunt mai fragile la căderi. Singurul tratament indicat pentru o astfel de afecţiune este operaţia, cu toate că riscurile sunt foarte mari. Un bolnav în vârstă nu poate sta cu şoldul în ghips în jur de trei luni”, a precizat Ovidiu Alexa, şeful Clinicii de Ortopedie de la Spitalul „Sf. Spiridon”.

Specialiştii ortopezi sunt de părere că, dacă pacientul suferă şi de alte boli asociate – ale inimii, rinichiului sau ficatului, riscă să-şi piardă viaţa în următoarele zile sau săptămâni de la apariţia fracturii.

Literatura de specialitate consemnează că un pacient vârstnic are un risc de mortalitate de până 60% dacă nu este operat. La bolnavii operaţi, riscul de deces scade la 40%.

„Acesta este un proces vehiculat de literatura din domeniu. Cert este că riscurile sunt mari în ambele situaţii, dar ele scade dacă bolnavul este operat. În clinica în care lucrez, frecvenţa intervenţiei chirurgicale pentru fractura de şold este de două operaţii pe săptămână”, a mai spus medicul ieşean.

Specialiştii arată că alternativa medicală pentru astfel de cazuri este salvarea pacientului fără să fie operat, însă procedura este dificilă.

Medicii arată că, dacă se alege varianta evitării intervenţiei, pacientul este ridicat în şezut astfel încât să nu facă escare şi complicaţii pulmonare, este întors în permanenţă pe o parte şi pe cealaltă şi i se administrează medicaţie contra durerii. În modul acesta, în trei săptămâni apare o fibroză care limitează durerile. După aceste moment, pacientul se poate aşeza la marginea patului, apoi la o lună poate începe să meargă ajutat de un cadru de mers sau de cârje.