Declinul „fenomenului Arsenie Boca“. Ce a rămas după invaziile pelerinilor care au căutat minuni la mormântul călugărului
0Mănăstirea Prislop îşi întâmpină oaspeţii într-o atmosferă de poveste, dar mult mai liniştită faţă de vremurile în care „fenomenul Arsenie Boca” aducea mulţimi impresionante de pelerini la mormântul duhovnicului. Locul a revenit la liniştea din urmă cu un deceniu, însă înfăţişarea mănăstirii s-a schimbat radical.
Într-o zi obişnuită de februarie, câteva sute de oameni trec pragul Mănăstirii Prislop pentru a se ruga la mormântul duhovnicului Arsenie Boca. Liniştea locului din Ţara Haţegului este tulburată uneori, doar atunci când câte un autocar soseşte în parcarea întinsă a aşezământului de maici, iar din el coboară câteva zeci de pelerini şi se amestecă printre turiştii risipiţi, veniţi cu maşinile personale.
Drumul din parcarea mănăstirii până la mormântul fostului stareţ din anii 1950 al acesteia durează 10 – 15 minute. În drumul lor prin curtea mănăstirii, oaspeţii grăbiţi, mulţi cu sticle goale în plase, se opresc pentru a lua lumânări şi icoane de la intrare, apoi în faţa bisericii medievale pentru a se închina şi a aprinde luminile în locul special amenajat, iar de acolo urcă în pădure, spre cimitirul în preajma căruia, în anii trecuţi, ar fi trebuit să aştepte zeci de minute pentru a se putea reculege în faţa crucii de lemn a duhovnicului.
Aglomeraţia a dispărut cu totul de la Mănăstirea Prislop în ultimele luni, singura excepţie fiind zilele de la sfârşitul lunii noiembrie când peste 10.000 de oameni au venit să îl comemoreze pe Arsenie Boca. În afara hramurilor mănăstirii, locul se afundă în linişte. Înconjurată de pădure şi acoperită în aceste zile de brumă, aşezarea oferă oaspeţilor ei privelişti de vis.
„Întotdeauna a fost linişte la Mănăstirea Prislop, însă în anii trecuţi ne era mult mai greu să venim, din cauza înghesuielii de la mormânt şi a mulţimii maşinilor care ocupau drumul. Acum putem sta mai mult timp să ne rugăm în faţa troiţiei părintelui Arsenie Boca, ne putem apropia de ea să o atingem, lucru nu prea ne era permis atunci când erau pelerinajele mari”, spune Maria, o pensionară din judeţul Argeş, venită cu autocarul la Prislop.
Fenomenul Arsenie Boca
În ultimul deceniu, înfăţişarea mănăstirii şi a împrejurimilor ei au trecut prin mari transformări. La mijlocul anilor 2000, locul de veci al duhovnicului Arsenie Boca era aproape necunoscut, iar aşezarea ascunsă în pădurile de pe valea Silvaşului, aflată în grija câtorva măicuţe, îşi primea oaspeţii într-o linişte deplină.
Mediatizarea minunilor atribuite duhovnicului a schimbat cu totul soarta lăcaşului din Ţara Haţegului. În anii 2012 - 2016, numărul pelerinilor a ajuns să depăşească 50.000 în zilele în care Arsenie Boca era comemorat. Între timp, şi mănăstirea s-a dezvoltat continuu: au fost construite o clădire de oaspeţi cu două etaje, mai multe anexe, alei de piatră şi marmură, porţi monumentale, au fost amenajate magazine pentru vânzarea cărţilor, icoanelor şi suvenirurilor. A fost ridicată o filigorie în care au loc slujbe în timpul sărbătorilor, biserica de piatră din secolul al XIV-lea fiind neîncăpătoare pentru numărul mare de enoriaşi, iar mormântul a fost acoperit cu o altă construcţie monumentală din lemn. Gardurile noi de piatră şi lemn au fost amplasate pentru a da mai multă intimitate maicilor, iar pentru animale au fost înfiinţate ţarcuri.
În faţa mănăstirii, înainte ca „fenomenul Arsenie Boca” să cuprindă România, nu erau parcări amenajate şi nici nu era nevoie de ele, pentru că autocarele cu pelerini nu ajunseseră încă în zonă. La sfârşit de săptămână, câţiva localnici întreprinzători din satul vecin Silvaşu de Sus îşi aduceau rulota lângă mănăstire, pentru a le oferi vizitatorilor plăcinte cu brînză preparate pe loc. Exemplul lor l-au urmat, treptat, şi alţi săteni, care puteau fi văzuţi, pe marginea drumului, lângă mănăstire, aşteptând la câte o măsuţă pe care erau îngrămădite fructe, dulceţuri şi borcane de zacuscă sau la toneta în care vindeau virşlii de Sălaş.
Oamenii le vorbeau străinilor care se opreau la tarabe despre „popa Arsenie“, pentru că unii dintre ei l-au cunoscut personal sau au fost la înmormîntarea lui. Treptat, terenul de la intrarea în mănăstire a fost ocupat de tot mai mulţi comercianţi ambulanţi. Au apărut tarabele cu suveniruri religioase, cerşetorii obişnuiţi ai slujbelor de duminică, iar în cele din urmă, zona din vecinătatea mănăstirii a devenit un adevărat bazar al barăcilor de lemn. În ultimii ani au fost amenajate câteva sute de locuri de parcare la mănăstire şi, chiar, pentru o scută perioadă, şi o parcare privată, cu plată.
Mănăstirea Prislop, februarie 2018
Cea mai mare investiţie a fost însă transformarea drumeagului dintre satele Silvaşul de Jos şi Silvaşul de Sus şi mănăstire în cel mai modern drum judeţean din Hunedoara: un sector de şapte kilometri, care cuprinde o porţiune de 1,5 kilometri cu trei benzi. Mulţi dintre localnici şi-au transformat, casele în pensiui şi curţile în puncte de vânzare a florilor şi produselor tradiţionale. Însă în ultimul an, numărul pelerinilor a scăzut simţitor, iar oamenii au puţine speranţe că trendul se va schimba.
Pelerinajul la mormântul lui Arsenie Boca, în anii trecuţi
Povestea mănăstirii medievale
Mănăstirea Prislop datează din secolul al XIV-lea, iar de-a lungul timpului a fost locul a numeroase evenimente care au intrat în istorie. În urmă cu cinci secole, în vecinătatea bisericii, călugărul Ioan şi-a amenajat o chilie, scobind o stâncă ascunsă de pădurea Silvaşului. A murit însă înainte de a termina de dăltuit fereastra chiliei, ucis de vânătorii care l-ar fi confundat cu un animal sălbatic. La Mănăstirea Prislop se află mormântul şi piatra funerară a domniţei Zamfira, fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab. Lamijlocul secolului XVI, domniţa s-a refugiat în Ardeal, după ce tatăl ei a fost ucis. A vizitat mănăstirea din Ţara Haţegului, iar potrivit unor legende, după ce a băut din apa izvorului de la Prislop s-a vindecat de boala de care suferea. Atunci, domniţa a decis să restaureze din temelii biserica şi să-i dăruiască odoare scumpe şi „o icoană făcătoare de minuni”.
Tot aici a fost înmormântat duhovnicul Arsenie Boca, una dintre marile personalităţi ale ortodoxiei. Duhovnicul a slujit la mănăstirea Prislop din anul 1948, după ce fusese mutat din mănăstirea Brâncoveanu din Munţii Făgăraş. În zilele de sărbătoare, mii de pelerini în mănăstirea din Ţara Haţegului, pentru a se ruga în faţa mormântului părintelui Arsenie Boca.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Marţi se împlinesc 28 de ani de la moartea duhovnicului Arsenie Boca, iar Mănăstirea Prislop, unde se află mormântul său, va fi loc de pelerinaj pentru români.
Faimosul stejar plantat de Arsenie Boca, în urmă cu aproape nouă decenii, în curtea unui liceu din Brad, s-a uscat în totalitate. Gorunul lui Zian, aşa cum îl numesc localnicii, este singurul arbore care a putrezit dintre cei aflaţi în faţa colegiului, semn rău, cred localnicii. Conducerea colegiului încearcă să salveze copacul, însă sunt puţine speranţe.
Afaceri impresionante s-au dezvoltat în ultimii ani în jurul mănăstirii Prislop, devenită loc de pelerinaj românii veniţi să se roage la mormântul duhovnicului Arsenie Boca. În talciocul din vecinătatea aşezării, nu doar bişniţarii obţin profituri din vânzarea suvenirurilor, ci şi aşa-zişi reprezentanţi ai unor biserici şi mănăstiri.