Virgil Georgescu, singurul baschetbalist giurgiuvean aflat în lotul naţional
0Ajuns să practice acest sport din întâmplare, tânărul a evoluat rapid reuşind să debuteze la 16 ani în Divizia B
Provenit dintr-o familie în care tatăl a practicat handbalul de performanţă, nici fiul nu avea cum să se ţină departe de sport. Chiar dacă părintele nu a insistat ca puştiul să îi calce pe urme, Virgil a hotărât singur că nu i-ar prinde rău puţină mişcare. „Nu mă atrăgea deloc baschetul. Am ajuns printr-o conjunctură. La 10 ani aveam aproape 1,70 metri şi am atras atenţia profesorilor. Ţin minte că fugeam de la antrenamentele de baschet ca să ajung la fotbal” explică Virgil Georgescu.
Acesta susţine că regulile baschetbalistice îi erau străine, iar teama de responsabilitate îl ţinea pe banca de rezerve. Puştiul a revenit la sentimente mai bune atunci când a fost selectat de profesoara Smaranda Iliescu pentru a face parte din echipa de minibaschet a Clubului Sportiv Şcolar. „Iniţial eram 40 de copii. După câteva zile a avot loc o triere şi am mai rămas cincisprezece. Faptul că mă aflam printre cei selectaţi m-a ambiţionat foarte mult. Şi acum îi sunt recunoscător doamnei profesoare pentru acest lucru” spune tânărul.
ÎN LOTUL NAŢIONAL ŞI ÎN DIVIZIA „B”
În 2004 Virgil a participat pentru prima dată la un turneu naţional, iar în 2007 a făcut pasul către lotul naţional U-14. „Am fost remarcat la mai multe meciuri ale campionatului naţional de juniori. Primele puncte la Naţională le-am marcat contra echipei Debrecen, din Ungaria” declară sportivul.
Anul 2009 a fost unul special pentru Virgil Georgescu. Nu numai că baschetbalistul legitimat la CSŞ Giurgiu a participat la un Campionat European dar a şi debutat în Divizia B de baschet, la seniori.
„Nu am avut vacanţă în acea vară. Am fost numai în cantonament, prin toată ţara. Dar a meritat. Campionatul s-a disputat în Portugalia. Pe lângă faptul că am reuşit să ne clasăm pe locul 8 din 19 echipe, am mai avut şi o altă satisfacţie personală. Am făcut pentru prima dată baie în ocean” dezvăluie tânărul care a făcut o adevărată pasiune pentru „slam-uri” şi aruncările de trei puncte.
Virgil explică şi cum a fost „saltul” la seniori. „La acest nivel adversarii sunt mai puternici, mai înalţi şi mult mai experimentaţi. Este nevoie de ambiţie şi tupeu ca să reuşeşti. Trebuia să debutez contra celor de la SCM II Craiova, însă nu aveam carnetul la mine. M-am revanşat o săptămână mai târziu atunci când am reuşit să evoluez câteva minute”.
EVOLUEAZĂ ACCIDENTAT
Tot în 2009 a făcut cunoştinţă şi cu partea întunecată a baschetului. „La un antrenament susţinut la lot, m-am accidentat la genunchi. Antrenorii au zis că mă prefac. Este şi greu să nu ţi se întâmple ceva atunci când ai trei antrenamente intense pe zi” susţine Virgil. Fără să ştie exact despre ce probleme medicale este vorba, băiatul a jucat accidentat. Până la urmă, în urma unui control, i s-a spus că are probleme la ligamente şi menisc. „Nici nu vreau să aud de operaţie. Îmi e frică să nu mi se întâmple ceva. Momentan nu mai simt nicio durere. Când voi simţi, voi face şi pasul ăsta” conchide tânărul.
NĂSCUT: 5 iunie 1993, Giurgiu
STUDII: Elev în clasa a X-a, Colegiul Naţional „Ion Maiorescu”, Giurgiu
FAMILIE: Are o soră mai mică, Alexandra.
CE-I PLACE: Baschetul rămâne în orice situaţie pe primul plan pentru tânărul sportiv. Totodată acesta se descrie ca fiind o persoană sociabilă care adoră să iasă în oraş cu prietenii. „Îmi mai plac călătoriile şi pescuitul” spune acesta.
CE NU-I PLACE: Virgil are mari probleme cu trezitul de dimineaţă. De asemenea nu suportă egoismul, minciuna şi lipsa de fair-play. „Nici spanacul nu îmi place” zâmbeşte baschetbalistul.
Ce ţi-ai propus pentru noul sezon?
„De fiecare dată îmi propun să fiu constant în evoluţii şi să marchez cât mai multe puncte. Nu m-ar deranja să înscriu mai puţin dar să câştige echipa”.
Cea mai neplăcută amintire din baschet?
„În 2008, la un meci important de juniori, conduceam adversarul cu un punct; mai erau câteva secunde şi aveam atacul. Antrenorul mi-a spus să pătrund pentru că sigur voi obţine un fault. Eu am preferat să arunc de trei, am ratat, şi, după ratare, am pierdut meciul. Am fost foarte afectat atunci”.