Vasilică Cosmin Chelu – cel mai titrat „karateka” giurgiuvean
0Sportivul de la CS Aquila a cucerit în cele aproape două decenii de activitate o mulţime de medalii interne şi internaţionale, fiind desemnat de patru ori cel mai bun sportiv al judeţului Giurgiu.
Primul contact cu artele marţiale l-a avut la cinci ani şi jumătate atunci când a păşit în sală mânat de curiozitate. „M-am rugat de tata să mă ia şi pe mine să văd cum este. Mă fascinau filmele în care jucau Van Damme, Jackie Chan sau Chuck Norris” explică Vasilică Chelu. Totul a început ca o joacă, iar cu timpul puştiul a început să prindă drag de competiţii şi de medalii. „Nu am suportat niciodată să fiu mai jos de locul 1” spune giurgiuveanul.
Datorită faptului că era fiul celui care conducea antrenamentele şi clubul Aquila, a trebuit să muncească mai mult pentru a demonstra că nu este „băiatul lui tata”. Recunoaşte însă că Ion Chelu a fost cel mai bun exemplu posibil în acest sport.
Primul titlu de campion naţional l-a obţinut în anul 1996 la chiar prima competiţie la care a participat. De-atunci s-a menţinut în elita artelor marţiale fie că a fost vorba de ju-jitsu, wushu sau kempo, stilul său preferat. „Au fost şi multe dezamăgiri, datorate accidentărilor. În acest sport există şi un grad ridicat de risc. Unii sunt mai norocoşi, alţii mai ghinionişti. Din păcate eu fac parte din cea de-a doua categorie” spune campionul de la Aquila. Cea mai gravă accidentare din carieră a suferit-o la 18 ani: dublă fractură de tibie şi peroneu. „Ca o ironie a sorţii m-am accidentat la fotbal şi nu pe saltea. Am avut nevoie de nouă şuruburi în gleznă şi o plăcuţă metalică” povesteşte sportivul giurgiuvean care spune că recuperarea a durat aproape un an de zile însă a revenit în sală cu o şi mai puternică dorinţă de competiţie.
Vrea să îşi deschidă un club privat de arte marţiale
Rezultatele au început să apară şi la nivel internaţional, anul 2008 fiind cel mai bun din cariera sportivului de la Aquila. Giurgiuveanul a reuşit să adune pentru România cinci medalii de aur la Campionatul Mondial de Kempo din Portugalia. Din păcate accidentările au continuat, cele mai dese probleme apărând la umărul drept. „Umărul mi-a jucat feste mereu. Am decis să mă operez în februarie ca să scap de chin. O să fac o recuperare puternică şi sper ca în cea de-a doua jumătate a anului să revin în competiţii” afirmă Vasilică Chelu.
Sportul nu a fost singura pasiune a giurgiuveanului. „Pentru că sala de sport se afla atunci ca şi acum în incinta Inspectoratului Judeţean al Poliţiei de Frontieră, am început să prind drag şi de uniformă nu numai de kimono” povesteşte giurgiuveanul care de cinci ani este angajat al acestei instituţii. „Sportul ca şi meseria de poliţist m-au disciplinat şi m-au echilibrat” crede Vasilică Chelu.
Giurgiuveanul este tentat ca peste câţiva ani să îşi deschidă un club privat de arte marţiale. „Urmez cursurile şcolii de antrenori şi totodată sunt şi instructor sportiv. După ce mă voi retrage din activitatea competiţională vreau să rămân implicat în lumea artelor marţiale” spune Vasilică Chelu.
Profil:
NĂSCUT: 17 decembrie 1986, Giurgiu
STUDII: Student în anul III la SNSPA Bucureşti
FAMILIE: Necăsătorit, are un frate mai mare, Marius (26 de ani)
CE-I PLACE: Lui Vasilică îi plac maşinile sport, este atras de domeniul IT şi cinefil înrăit. Acesta spune că notorietatea nu l-a schimbat deloc. „Sunt o persoană sociabilă, căreia îi place să fie înconjurată de prieteni” spune giurgiuveanul.
CE NU-I PLACE: „Nu îmi place să pierd timpul inutil. Fiecare minut este important pentru mine” spune campionul de la CS Aquila care subliniază faptul că nu suportă ipocriţii, fiind deranjat şi de pasivitatea nativă a românilor.
ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
1) Care a fost cea mai mare sumă de bani câştigatădin sport?
Cred că aproximativ 7.000 de euro, acum câţiva ani. Este vorba de o sumă anuală, după o serie de rezultate foarte bune la competiţiile internaţionale. Se întâmplă rar să câştigi atât pentru că depinde de rezultate şi, mai ales, de bugetul şi disponibilitatea Guvernului şi a autorităţilor locale.
2) Unde crezi se poziţionează România în privinţa artelor marţiale?
În ciuda condiţiilor proaste, ca nivel de pregătire România dă clasă multor ţări. Spre exemplu, la kempo, în momentul de faţă suntem numărul 1 mondial. Probabil pentru că suntem foarte ambiţioşi şi disciplinaţi.