Vocea Moldovei/ Soarta ţării stă lipită cu scuipat de fruntea lăutarului

Din câte îmi dau seama, guvernarea cu lăutari este pe cale de a deveni o tradiţie de bază la români. Chiar dacă toţi spun că ne conduc "en fanfare" spre prosperitate, de fapt poporul are parte doar de manele şi bocete de înmormânare. Metaforic vorbind.

De mai bine de doi ani, Primăria Galaţi nu are sediu. Funcţionează într-un fost hotel, retrocedat proprietarului de drept, căruia îi plăteşte 10.000 de euro pe lună.

În tot acest timp, o clădire care a aparţinut Primăriei, dar a ajuns absolut întâmplător în patrimoniul CFR (deci tot la stat) - mă refer aici la clubul de pe Domnească - zace nefolosită. Nimeni nu şi-a bătut capul să facă un transfer simplu între două entităţi ale statului, astfel încât Galaţiul să aibă Primărie fără a trebui să achite 10.000 de euro chirie lunară.

Dar cine să ceară asta? Parlamentari ca Dan Nica sau Lucreţia Roşca? N-aş prea crede! Cei menţionaţi sunt campionii absenţelor la lucrările forului legislativ, Dan Nica reuşind performanţa de a lipsi de la mai bine de jumătate dintre şedinţele plenului şi comisiilor.

Să rezolve problema primarul!? Aiurea! Din păcate, Dumitru Nicolae demonstrează, cu fiecare zi care trece, că este doar o marionetă a grupurilor de interese. Galaţiul a ajuns cel mai jegos mare oraş al României sub „glorioasa" lui administrare. Au prosperat doar firmele private - alese pe sprânceană! - care fac lucrări publice.

Atunci, poate că se ocupă de asta preşedintele Consiliului Judeţean, Eugen Chebac! Slabe nădejdi... „Preşedintele Judeţului", cum s-a autointitulat în ultima vreme, este ocupat cu alte treburi, mult mai „importante" pentru Galaţi. Spre exemplu, zilele trecute a făcut demersuri ca ograda conacului de la Zătun să fie extinsă cu trei hectare, printr-un transfer de teren de la domeniul statului la CJ. Operaţiunea seamănă perfect cu ceea ce ar trebui făcut pentru ca Primăria Galaţi să recapete fostul Club CFR.

Seamănă, dar nu se potriveşte. Căci, la o adică, preşedintele Chebac n-are niciun avantaj din faptul că ajută Primăria Galaţi să obţină un sediu. În acelaşi timp, o ogradă mai mare la conacul de la Zătun este mult mai importantă, căci, astfel, se vor auzi mai greu de la gard lăutarii chemaţi să-i înveselească pe aleşii noştri, la desele chefuri organizate acolo. Modelul Băsescu e valabil peste tot!

Atunci când problemele ţării devin insignifiante în faţa sutei de lei lipită cu scuipat de fruntea lăutarului, situaţia devine dramatică. Părerea mea e că nici măcar o revoluţie nu ne mai scoate din haznaua în care ne-am afundat până la gât!