Urmele lui Caragiale la Galaţi: o singură vizită a marelui dramaturg la Teatrul Papadopol

În ziua în care se împlinesc 160 de ani de la naşterea dramaturgului şi în anul în care se împlinesc 100 de ani de la trecerea lui în nefiinţă, ne aducem aminte că în Galaţi există trei "amprente" lăsate de marele dramaturg: o statuie, o şcoală şi o stradă!

Anul 2012, deşi aflat la început, a fost deja conturat de către mulţi drept un an al schimbărilor sociale, spirituale, economice sau culturale. Peste toate acestea, 2012 va fi şi an electoral pentru români.

"Unele dintre aceste frământări ar fi constituit mine nesăcătuite de inspiraţie pentru eternul contemporan al nostru, Ion Luca Caragiale. De ce Ion Luca Caragiale? Dintr-un motiv foarte simplu: astăzi se împlinesc 160 de ani de la naştere, iar la 9 iunie, 100 de ani de la îmbrăţişarea eternităţii de către marele nostru dramaturg şi publicist. Deci, Anul Caragiale", spune Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură şi Patrimoniul Naţional Galaţi.

Vom căuta aşadar să mergem pe urmele lui Caragiale prin Galaţi, deoarece marele scriitor a poposit şi în urbea de la malul Dunării maritime.

Pe la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul sec.XX, era moda conferinţelor. Personalităţi ale vieţii politice, ale culturii, obişnuiau să cutreiere marile oraşe ale ţării, făcând publice propriile lucrări.

Pe 30 martie 1900, I.L.Caragiale a venit la Galaţi, la o conferinţă susţinută la Teatrul Papadopol (Tezaur documentar gălăţean, p.284.). În acea seară, dramaturgul a prezentat publicului gălăţean, prezent în număr mare, ultimele sale lucrări: „La hanul lui Mânjoală", „Cănuţă, om sucit", „Boborul!", „C.F.R.", „Baioneta inteligentă", astfel încât publicul gălăţean „entuziast şi impresionat adânc" l-a răsplătit pe maestrul umorului românesc cu „foarte multe aplauze şi strigăte de bravo" (Orientul, 1 aprilie 1900).

A fost poate prima, dar cu siguranţă ultima oară când Caragiale a vizitat oraşul nostru. Prezenţa ilustrului scriitor în Galaţi a mai fost solicitată în anul 1908 , de către Asociaţia funcţionarilor publici „Viaţa".

Maestrul însă le răspunde, la 8 aprilie 1908, „(...)cu părere de rău(...)" că îi este „(...) peste putinţă a profita de graţioasa „(...)invitaţiune(...)", deoarece „(...)în zilele indicate (de la 13 până la 21 april) (...)" era „reţinut şi în Bucureşti şi în Giurgiu pentru afaceri personale care nu suferă amânare" (I.L.Caragiale, Scrisori şi acte).

Locul în care Caragiale a conferenţiat mai poate fi văzut şi astăzi, chiar dacă edificiul Teatrului Papadopol nu mai există de mult (Teatrul Papadopol a funcţionat din 1889 şi pînă în 1941). Strada Speranţei (Teatrul Papadopol figura în documentele Prefecturii din 1908, cu sediul pe strada Speranţei), devenită după 1918, str. Col.Boyle, este astăzi strada Portului, de fapt un apendice al acestei străzi care străjuieşte fluviul o bună parte din valea oraşului.

Câteva din casele cu care teatrul se învecina au mai rămas în picioare, ajutându-ne să reconstituim atmosfera de altădată a urbei gălăţene, deşi amprenta urbanizării fără cap creează o imagine tristă.

Dorind parcă să repare ceva din ce nu au reuşit să păstreze, gălăţenii, iubitor al operelor marelui scriitor, i-au ridicat acestuia un bust, operă a sculptorului Andrei Ostap, în anul 1956, bust care se află astăzi în Grădina Publică. O strada din Galaţi poartă numele maestrului umorului românesc, iar după 1990, numele acestuia i-a fost atribuit unei şcoli gimnaziale din Galaţi.