Ultimul bragagiu: „Gheorghiu Dej trimitea avionul la Galaţi după bragă"

Doi asociaţi le oferă gălăţenilor băutura răcoritoare a cărei aromă aduce aminte de Orient, dar şi de perioada comunistă, când era în vogă. Printre clienţii lor de acum se numără vedete precum Florin Călinescu, Radu Beligan, Victor Rebenciuc sau Mădălin Voicu.

Gheorghe Zmeu şi Gabriel Pauliuc se cunosc de o viaţă. Amândoi se străduiesc din răsputeri să ţină în viaţă o mică afacere, unicat în România, producerea şi comercializarea băuturii sultanilor, braga.

Preparată după o veche reţetă din mălai, drojdie de bere şi făină intermediară, braga reprezintă o alternativă exotică dar mai ales naturală şi sănătoasă, la băuturile răcoritoare din comerţ, amestecuri de apă, chimicale şi dioxid de carbon.

CITEŞTE ŞI:

Povestea incredibilă a artistului care a cântat pentru Nixon, Ceauşescu şi Gheorghiu-Dej

Afacere sezonieră

După cum declară cei doi mici întreprinzători, acest gen de afacere nu asigură venituri constante pe tot parcursul anului.
„În general, producem bragă începând din luna mai şi până în octombrie. În restul anului, suntem nevoiţi să întrerupem producţia", spune Gheorghe Zmeu.

Producerea unei „şarje" durează între şase şi opt ore, în funcţie de cantitatea comandată. Nu se produce mai mult deoarece braga are un termen de garanţie foarte scurt.

„De la fabricare şi până la consumare, nu trebuie să treacă mai mult de 48 de ore. Acest produs nu poate fi îmbuteliat şi de aceea comercianţii de bragă trebuie să deţină dozator", a precizat Gabriel Pauliuc, celălalt asociat al firmei.
De la cei doi patroni am aflat câteva dintre secretele preparării brăgii de calitate.

„Cel mai mult contează cazanul de fierbere şi îndemânarea bragagiului, care face amestecul din mălai şi făină intermediară. După ce se lasă la răcit o zi, compoziţia se strecoară şi apoi este amestecată cu apă şi zahăr sau miere de albine", mai spune Pauliuc.

SC Comalina SRL din Galaţi, firma celor doi, este singurul producător de bragă din România, cu licenţă de fabricaţie şi contract de analize pentru certificarea calităţii, încheiat cu Facultatea de Industrii Alimentare din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos".

Braga şi comunismul

După Revoluţie, braga a pierdut teren în faţa băuturilor răcoritoare acidulate, cu nume sonore, provenite din vest. Pe vremea comunismului, făbricuţa din Galaţi primea comenzi şi pentru „ştabii de la partid" care se dădeau şi ei în vânt după delicioasa bragă.

„Ţin minte că evreul de la care am preluat afacerea, pe nume Bal, povestea că avea comenzi inclusiv de la Gheorghiu-Dej, care trimitea special un avion, de la Bucureşti, pentru a lua bragă de aici", povesteşte Zmeu.

De altfel, înainte de 1989, la Galaţi, producţia de bragă se ridica la 10-15.000 de litri pe zi, în timp ce acum abia ajunge la 1.000 de litri, în cazul unor comenzi. Cea mai grea lovitură pe care au primit-o producătorii de bragă a venit din partea autorităţilor care le-au impus comercianţilor să deţină dozatoare.

Comandă record de la Florin Călinescu

Ce mai mare comandă de bragă s-a făcut în timpul ultimelor alegeri generale, în 2004, când Florin Călinescu a comandat 3.000 de litri. „Participanţii la o întâlnire electorală cu candidatul-actor au primit câte un pahar cu bragă şi un covrig", ne-a mai povestit Pauiuc.

Eco-nostalgicii

În acest moment, firma gălăţeană încearcă să pătrundă şi pe piaţa bucureşteană, printre cei mai cunoscuţi clienţi numărându-se Radu Beligan, Victor Rebengiuc şi Mădălin Voicu. „În general, cei care comandă bragă au prins anii de glorie ai aceste băuturi, când românii o preferau în favoarea altor sucuri", a spus Gheorghe Zmeu.

În acest moment, la poarta atelierului de producţie, un litru de bragă Alina (denumirea oficială a produsului gălăţean) se vinde cu trei lei, în timp ce, la comercianţi, un pahar de 200 de mililitri, costă între 1 şi cinci lei.

"Cel mai mult contează cazanul de fierbere şi îndemânarea bragagiului, care face amestecul din mălai şi făină intermediară"
Gabriel Pauliuc, patron