„Taximetriştii“ din alte timpuri: cum a dispărut meseria de birjar. Codul rutier: „Birjarii prinşi beţi pe capră vor fi arestaţi“

În perioada interbelică, domnii şi domniţele din înalta societate ieşeau la promenadă pe străzile oraşului cu elegantele trăsuri trase de cai de rasă. Hăţurile erau în mâinile birjarului. Această meserie a pierit în timp, după ce, în peisajul oraşului, şi-au făcut apariţia tot mai multe automobile.

„Taximetriştii” de altădată din Galaţi erau locuitorii din mahalaua Lozoveni. Birjarii erau selectaţi cu atenţie şi aveau de întrunit criterii esenţiale: nu le era permis consumul de alcool, erau interzise avansurile sexuale făcute unei femei din înalta societate şi nu erau acceptaţi foştii criminali.

Această meserie, care astăzi este dată uitării, a fost reglementată în 1859 prin lege. Nemulţumirile împotriva birjarilor au dus la acest lucru, iar normele de circulaţie prevedeau că „birjarii prinşi pe capră beţi se vor aresta”, iar „trăsurile trebuie să fie curate şi de bună stare, căci orice trăsură cu cai în stare de slăbire se va opri d-a mai circula”, se arăta în primul Cod Rutier.

„Cei mai mulţi dintre birjari erau locuitorii din mahalaua Lozoveni. De altfel, după 1890, încă mai puteau fi întâlniţi pe strada cu acest nume locuitori care aveau trăsuri, birje şi cai de rasă, înalţi, bine întreţinuţi. În Galaţii sfârşitului de secol 19, început de secol 20, circulaţia se făcea cu trăsura, birjari cu trapaşi Orlov - cai special dresaţi să pornească în trap, putând fi întâlniţi atât în faţa Bursei din Port, care aşteptau pasagerii ce soseau cu vapoarele, ori pentru a prelua negustori pentru a-i duce acolo unde aveau afacerile, cât şi în dreptul bisericii greceşti de pe strada Domnească, fie în gară. Acest lucru înseamnă că activitatea birjarilor, mai mult sau mai puţin reglementată prin norme speciale, avea totuşi o cutumă”, a explicat Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

„Mână birjar!”

Faimoşi pentru maniera în care îşi adresau reproşuri atunci când se întâlneau în intersecţii, birjarii erau obligaţi să poarte uniformă ce era compusă din pălărie, surduc lung până peste genunchi şi două rânduri de nasturi galbeni.

„Iarna purtau căciuli, paltoane lungi şi se acopereau cu pături în aşteptarea clienţilor şi ofereau la rândul lor pături. Dacă era zăpadă, plimbările se făceau cu trăsuri cu sănii”, a explicat Marius Mitrof.

Birjarii mai erau numiţi şi muscali, cu sensul de moscovit, întrucât cei mai mulţi dintre ei erau ruşi.

„Apariţia vehiculelor cu deplasarea autonomă prin acţionare mecanică, deşi era privită cu reticenţă atunci, încă nu era considerată o concurenţă pentru birjari. Cel puţin până la începerea celui de-al Doilea Război Mondial şi chiar în timpul acestuia, birjarii încă mai erau căutaţi, deşi prin oraşul Galaţi puteau fi văzute şi automobile de tip taxi sau omnibusuri. Treptat, numărul automobilelor proprietate personală începea uşor să crească”, a explicat  Marius Mitrof, consilier superior în cadrul Direcţiei Judeţene pentru Cultură Galaţi.

După cel de-al Doilea Război Mondial, când noul regim politic a fost restaurat, meseria de birjar deşi era liberală, a mai funcţionat pentru o perioadă scurtă, fiind încet, încet, înlocuită de către mijloacele de transport în comun - proprietatea statului şi erau alcătuite din autobuze şi taxiuri. Astfel, meseria de birjar s-a pierdut, dar vechile trăsuri mai puteau fi întâlnite prin deceniul 7 şi 8 doar la cortegiile funerare, pentru ca după anii '90 ele să dispară cu totul.