Stela Iorga - Scriitor, publicist şi poet al „Rugăciunii inimii”

"Viaţa mea e în cer. Am însă ca om, trei coordonate: Dumnezeu, scrisul şi cititul. În rest, sunt putred de singură eu cu El", ne mărturisește scriitoarea.

Are publicate trei volume până acum: „Miza pe 13bis", Ed. Axa, Botoşani, 1998; „A doua întoarcere din Nam", Ed. Centrului Cultural „Dunărea de jos", 2009; „Ziaristică la domiciliu", Ed. Centrului Cultural „Dunărea de jos", 2010. De asemenea, de-a lungul timpului, a câştigat mai multe premii: Premiul II, Festivalul naţional de poezie „G. Bacovia", 1993; Menţiune, Festivalul naţional de poezie „O. Goga", 1995; Premiul II, Festivalul internaţional de poezie „L. Blaga", 1996; Premiul „Debut în volum", Festivalul naţional de poezie „Porni Luceafărul...", 1997; Premiul Editurii Junimea, Concursul naţional de proză „I. Creangă", 2005; Menţiune specială, Concursul Internaţional de Poezie „StarPress", 2010.

Refuză compromisul

Poeta Stela Iorga consideră că rostul nostru pe pământ este acela de a răspândi Lumina. Dezaprobă relaţiile duplicitare. „Eu nu trăiesc în compromis nici măcar cu mine însămi. Mă îndur, aşa cum am fost dată, şi nici aşa nu mă îndur prea bine. Îmi amintesc, copil fiind, că m-a impresionat teribil pilda lui Mucius Scaevola, probabil unde mă şi identific interior şi exterior cu ea: pentru drumul drept, acela care merge în Lumină, îmi tai mâinile din umeri şi aşa aş scrie, numai să nu scriu cu mâinile murdare. Neînduplecarea şi demnitatea aceasta mărturisesc că le--am moştenit de la tatăl meu, faţă de care am un respect aproape religios", ne mărturiseşte Stela.

„O carte bună îţi ia respiraţia"

Stela Iorga nu supune atracția față de o carte de literatură unei analize științifice care să epuizeze totul în concepte. Această relație este una misterioasă, asemănătoare relației cu un tablou în fața căruia rămâi vrăjit. "Este farmecul firesc al operei literare, al operei de artă. Din acelaşi motiv mă atrage o carte foarte bună. Este ceva mult mai presus de scriitură, ceva care se întâmplă numai când ai în faţă realul act al creaţiei. Am credinţa că o carte bună ţipă şi îţi ia respiraţia, de cum pui mâna pe ea. Plus că o carte este o reală radiografiere a sufletului creatorului ei. Dar cele de poezie sunt cel mai cumplit de sincere radiografii!", consideră poeta.

"Știu că sunt un om fericit"

Doamna Iorga consideră fiecare zi ca o binecuvântare venită de Sus. De asemenea, își bucură existența cu prezența câtorva prieteni buni și potriviți: "Ehei, ce ştiţi dvs. ce căruţă cu aripi mari, de înger, am eu, când ne întâlnim toţi şi forfecăm literatura, ori tăcem subţire de vraja unui cuvânt? Nu am ceasuri distincte ale zilei când sunt fericită, ci numai momente când mi se face frică de prea multă iubire de Sus. Atât."

întrebări şi răspunsuri:

La ce lucraţi în momentul de faţă?

Lucrez la „Ochiul verde". O viitoare plachetă de versuri.

Talentul în literatură este nativ ori se dobândeşte ca orice altă deprindere?

E nativ. Dar fără doar şi poate este vorba de un bagaj genetic specific. Talentul ţi-l dă Dumnezeu. Şi la ce ţi se dă trebuie să îndeşi în dăsagă din greu toată viaţa. Decalogul tot trebuie să fie în desăguţa ta, toiag şi opinci de oţel, multă luptă cu partea cea din stânga ta şi, mai ales, multă umilinţă şi cel mai mult de tot : iubire de oameni. Scrisul este, nu îmi este teamă a face asemenea comparaţie, un soi de „Rugăciune a inimii".

ce-i place

Îmi plac cei „trei G", cum le zic eu, adică : Goya, Gaugain, Van Gogh. Şi enorm de mult Pink Floyd. Mă fascinează nuanţele apusului de toamnă şi foşnetul frunzelor pe străzi. Este o îndurare a soarelui către frunze, care îmi place. O lentă ucidere de verde.

ce nu-i place

Nu îmi place tot ceea ce contravine tuturor legilor divine şi celor umane, scrise şi nescrise, şi partea mea stângă. Nu am ajuns la înălţimea iubirii creştine în aşa măsură încât să iubesc securiştii, torţionarii şi trădătorii neamului meu.

Profil
Născută. 29 august 1958, Galaţi.
Studii. Facultatea de Litere, Bucureşti, (Lb.Rom. - Lb.Engl), 1998.
Ocupaţie. Scriitor, jurnalist.