Poveştile şi scenariile Revoluţiei. Falşii Rambo şi închipuitele atacuri armate ruseşti de la graniţa de Est a României
0Două dintre presupusele evenimente dramatice de la frontiera de la Prut, care au ajuns să fie „virale” în mass-media în anii de după Revoluţie, sunt infirmate categoric de sursele oficiale. În unul dintre cazuri, legenda cu parfum de Rambo este demontată chiar de către cel ce era scos ca fiind erou al confruntării armate româno-sovietice.
Despre presupusa implicare a ruşilor în evenimentele legate de Revoluţia română din Decembrie 1989 s-au scris o sumedenie de lucruri în ultimii 28 de ani. Însă marea majoritate a aşa-ziselor relatări nu sunt altceva decât fabulaţii, căci nimeni nu a probat vreodată că a existat o invazie de agenţi KGB în România (între 15.000 şi 30.000, după cum scriau unele ziare în primele zile ale lui 1990), cum nici despre atacurile aeropurtate ce au stârnit haos prin cazărmi şi oraşe nu s-au adus vreun fel de dovezi.
Un alt aspect care a stârnit multe valuri, deşi n-a fost niciodată dovedit, este legat de o iminentă invadare a României, în 22-23 decembrie 1989, de către armata sovietică, eveniment care ar fi fost evitat „la mustaţă” în urma unor acte de curaj extrem ale unor militari români.
Relatări ale unor martori există, însă în documentele oficiale nu s-a consemnat niciodată nimic. Mai mult decât atât, declaraţiile martorilor sunt contrazise uneori flagrant chiar de către cei care, teoretic, au fost eroii de conjunctură ai acelor presupuse evenimente dramatice.
„Invazia” sovietică de la Giurgiuleşti
Teoretic, pe 22 decembrie 1989, la podul de peste Prut de la Giurgiuleşti (localitatea din Republica Moldova aflată pe malul râului), un batalion de tancuri a fost cât pe ce să invadeze România şi să facă praf şi pulbere oraşele Galaţi şi Brăila. Practic, însă, lucrurile au stau un pic altfel.
Relatările legate de incidentul de la pod vin în principal de la o delegaţie care, în 23-25 decembrie 1989, fusese trimisă de comitetul revoluţionar să inspecteze situaţia din zona frontierei (aflată la doar câţiva kilometri de oraşul Galaţi). Unul dintre membrii delegaţiei, Vlad Vasiliu, a declarat atât pentru „Adevărul”, cât şi pentru cartea-document „Poveştile teroriştilor (scrisă de Cezar Rogoz), că a văzut câteva tancuri peste Prut, informaţie care, în perioada 23-30 decembrie a fost vehiculată atât la televiziune, cât şi într-o serie de ziare.
Mai mult decât atât, maiorul Ilie Plătică Vidovici (şef al CPUN Galaţi din 5 ianuarie 1990) a confirmat şi el că ar fi existat ceva mişcări de blindate pe teritoriul Republicii Moldova, deşi a infirmat că acestea ar fi ajuns pe podul de peste Prut, aşa cum se credea.
Invazie însă n-a fost niciodată, în ciuda faptul că o vreme a circulat insistent o legendă despre un locotenent de grăniceri (pe nume Cotos), care, ca un Rambo al României (era înarmat şi cu ditamai mitralieră, se spune), i-ar fi obligat de ruşi să dea cu tancurile în marşalier după ce ţeava primului blindat din coloană depăşise „linia roşie” (frontiera) cu vreun metru.
Ofiţerul Cotos este real. Omul chiar există. Ba chiar şi întâlnirea dintre el şi delegaţia comitetul revoluţionar de la Galaţi este tot reală. Atâta doar că incidentul cu tancurile n-au existat, ci a fost un soi de supoziţie ce a aspirat la rang de certitudine prin adăugarea ulterioară a tot mai multe amănunte false. Ulterior, chiar ofiţerul Cotos a infirmat, pentru „Adevărul”, că ar fi jucat rolul lui Rambo în faţa tancurilor ruseşti: „N-am văzut, domnule, niciun tanc. Am fost acolo la Revoluţie, dar a fost linişte. N-am întâmpinat nicio problemă. Nu ştiu de ce a fost inventată această poveste”.
„Eroismul” de la Ungheni
Un episod similar este relatat ulterior (în decembrie 2009) de ziarul „Ziua”, care citează o serie de surse anonimizate, printre care şi un colonel de armată din Iaşi, numit în articol „I.C.”. Chiar dacă şi această informaţie a devenit virală (fiind pomenită în mai multe rapoarte despre Revoluţie şi fiind citată de o serie de istorici) nici ea nu se sprijină de dovezi.
În esenţă, povestea este simplă. Colonelul I.C. povesteşte unui reporter cum a fost chemat la frontieră, în 22 decembrie 1989, pentru a discuta cu şeful unei divizii de tancuri ruseşti ce păzeau capătul dinspre Republica Moldova al podului de la Ungheni (Prut).
Presupusul dialog este realmente melodramatic, de scenariu de film, aşa că vi-l prezentăm integral:
Generalul rus: „Daţi-vă la o parte! Am mandat să intru cu trupele în România dacă ni se solicită ajutorul”.
Colonelul IC: „Aşa aţi procedat şi în Cehoslovacia, în 1968”.
Generalul rus: „Ştiţi că nu veţi rezista aici, cu forţele proprii, mai mult de 90 de minute. De ce nu ne lăsaţi calea liberă?”.
Colonelul IC: „Şi ce o să faceţi după ce ne striviţi pe noi, la frontieră? O să treceţi cu tancurile voastre peste sutele de mii de ieşeni, ieşiţi în stradă pentru libertate?”.
Aici s-a întrerupt intempestiv discuţia, scrie sursa citată, ultima replică fiind asemănătoare în mare măsură cu replicile cheie din scenariul unor filme istorice româneşti. Însă, ca şi aceste din urmă replici, este o invenţie. Ministerul Apărării a negat oficial că ar fi existat o astfel de negociere sau orice fel de alt incident la punctul de trecere a frontierei Ungheni.