Portret: Viorel Heisu, coristul pasionat de muzica grecească
0Solistul preferat al comunităţii greceşti din Galaţi, colecţionează monezi şi instrumente muzicale şi recondiţionează piese de mobilier vechi.
A început să cânte de la vârsta de 15 ani împreună cu mai mulţi prieteni şi aşa a ajuns să facă Şcoala Populară de Artă din Bucureşti în paralel cu Şcoala de Meserii.
"Pe vremea aceea trebuia sa ai o meserie, nu puteai trăi doar din cântat", ne explică Viorel Heisu.
La începutul carierei sale a cântat în restaurante din Curtea de Argeş, Sinaia şi Constanţa. A lucrat ca pedagog la o şcoală, dar a fost şi profesor de chitară. În 1984, s-a întors la Galaţi pentru că aici are familia, dar şi pentru că starea de sănătate nu i-a mai permis să călătorească. A pus pe picioare nu mai puţin de 20 de trupe, cu care a cântat, de la jazz, până la muzică populară şi grecească.
"Nu am reuşit să mergem prea mult cu o formaţie pentru că de fiecare dată unul dintre membri prindea un contract bun în străinătate şi pleca. Fără el nu se pute merge mai departe", povesteşte cu regret Viorel Heisu.
"Sunt cu inima alături de greci"
De mic copil i-a plăcut muzica grecească, iar când a crescut, a început să cânte frecvent melodiile poporului elen. A ajuns să fie cel mai îndrăgit artist care cântă pentru membrii comunităţii greceşti din Galaţi.
"Sunt cu inima alături de greci. Mă regăsesc în muzica grecească şi cred că acesta este motivul pentru care a cântat atât de bine", ni se destăinuie interpretul. În 1995 s-a angajat la Teatrul Muzical "Nae Leonard" din Galaţi, ca şi bas în corul instituţiei. S-a implicat şi în pregătirea unui grup de copii de la comunitatea italiană din Galaţi, cu care, în 2006, a luat premiul I la un festival interetnic.
Colecţionar de antichităţi
Viorel Heisu este un colecţionar împătimit de maşini, instrumente, monezi şi mobilier vechi. Cea mai preţioasă piesă din colecţia sa este un dulap de vânătoare din 1900, pe care l-a primit ca moştenire de la părinţi.
"Este unicat în ţară. Are o înălţime de doi metri şi este placat cu marmură. Este sculptat şi se foloseşte la tăierea şi păstrarea vânatului", explică interpretul.
Valoarea dulapului de vânătoare se ridică la câteva mii de dolari şi deşi i s-a propus de mai multe ori să-l vândă, a refuzat din acelaşi motiv pentru care a păreferat să păstreze şi un dulap florentin cu oglindă: este un adevărat colecţionar. În ciuda experienţelor neplăcute din trecut, vrea să îşi constituie o nouă formaţie de muzică, pentru a deveni independent financiar.
"Sunt dezamăgit de ceea ce se întâmplă în România pentru că, în condiţiile actuale, nu mai avem puterea să îmbătrânim frumos", conchide Viorel Heisu.
Ce îi place
Îmi place corectitudinea. Îmi place tot ceea ce este legat de artă.. Îmi place muzica retro, jazz-ul şi anii 20". Este trist pentru că acum multă lume ascultă manele în defavoarea muzicii de calitate, dar sper că lucrurile se vor schimba. Îmi place să-mi pot îmbogăţi colecţia.
Ce nu îi place
Îmi displac profund oamenii care nu au caracter, cei pe care nu te poti baza. Sunt mulţi mai ales la noi, în domeniul muzical, şi asta pentru că depindem unul de celălalt. Am avut experienţe personale triste, cu persoane egoiste, care au prins un contract mai bun şi au abandonat formaţia.
Întrebări şi răspunsuri
La ce vârstă aţi început să cântaţi?
Cântam pe la 15 ani prin parcuri, cu prietenii. Atunci era un curent folk, şi favorita mea era formaţia Phoenix. După ce mi-am luat atestatul de cântăreţ- liber profesionist, am început să cânt şi jazz, dar şi muzică grecească.
Care este genul muzical cel mai apropiat sufletului nostru ?
Muzica grecească este preferata mea. Pregătesc acum şi un cor de amatori care să cânte acest gen de muzică. Este muzica în care mă regăsesc, dar nu vă ascund că interpretez la fel de bine şi muzică populară.
Profil
Născut: 17.08.1954
Studii: Colegiul "Sfântul Sava" Bucureşti, Şcoala Populară de Artă Bucureşti
Stare civilă: căsătorit, doi copii