Oana Luiza Cucu vinde păpuşi voodoo pe Facebook

Vinde doar lucrările ei, făcute de mână. Lucrează ore în şir pentru unele obiecte şi o doare sufletul atunci când se desparte de munca ei

A început să facă primele brăţări acum mulţi ani, în liceu. „Sunt brăţările prieteniei, deci adolescenţa e vremea lor. Atunci am învăţat să le fac, nu le-am inventat eu. Am învăţat să fac brăţări din noduri în primul an de liceu, într-o tabără", povesteşte Oana.

De atunci a început să confecţioneze câte una-două, pentru ea şi pentru prieteni. Cu timpul au apărut modele noi, ceva mai complicate, şi s-a gândit să facă mai multe, pentru ca lumea să le cumpere.

A început să urmărească târgurile de handmade şi a observat că nu se găsesc accesorii din aţă sau sfoară şi-atunci şi-a propus să participe cu propriile creaţii.

„De atunci au trecut vreo opt târguri în Galaţi şi câteva în alte oraşe. Mi-am mărit colecţia, am lansat-o şi online. Blog, Facebook, magazine online de handmade. Câteodată comenzile online mă ţin mai ocupata decât lucrul pentru târguri", mai spune tânăra artistă.

Cel mai mult o bucură faptul că produsele îi sunt la mare căutare şi sunt admirate. Le vinde cu plăcere, dar, într-un fel, o doare sufletul când se desparte de fiecare brăţară.

„Fiecare obiect trece prin mâna mea, mă chinui la el între 30 de minute şi 2, sau chiar 5-6 ore, şi, apoi, e cumpărat atât de repede, încât, uneori, oftez din tot sufletul. Îmi revin la gândul că sunt admirate şi purtate cu drag", mărturiseşte Oana Cucu.

În principal foloseşte aţă colorată, sfoară, elastic lat, suporturi de plastic sau de lemn, dar şi mărgeluţe, pene, catifea şi chiar denim sau bumbac.

„Încerc să dau cate o semnificaţie accesoriilor create, brăţările prieteniei, dream-catcher-ele alungă visele rele, păpuşi voodoo decorative, ce-mi place să cred că vindecă doruri, cercei cu modele aztece şi broşe cu boabe de cafea pentru băutorii de cafea. Pentru că lumea cumpără şi poartă ceva cu semnificaţie, ceva care dă stare de bine, nu numai să fie frumos accesoriul respectiv", mai spune Oana.

Este la nivelul la care nu îi ajunge timpul să producă atât de mult cât poate vinde. Nu are timp suficient de la un târg la altul să facă cantitatea de produse pe care le-a vândut la târgul precedent. Nu e afacere şi nu e neaparat profitabilă.

Plăcere şi profit

„Handmade faci de drag, nu pentru bani. Dacă iese şi profit, atunci e minunat", spune râzând artista.

Lucrurile pe care le face sunt de durată şi se adresează în special tinerilor. Crede despre ele că sunt "colorate şi deja celebre prin semnificaţii".

Ce-i place?

Nu am pretenţii foarte mari de la mine. Îmi plac lucrurile simple şi bucuriile mici. Muzica, pisicile, cafeaua, cărţile, călătoriile, oamenii inteligenţi. Viaţa simplă şi frumoasă.

Ce nu-i place?

Nu-mi place ipocrizia. Chiar dacă unele produsele mele pot fi interesante pentru snobi, nu-mi place snobismul. Nu înţeleg invidia oamenilor. Sunt duşman cu resemnarea. Nu-mi plac oamenii care acceptă înfrângerile.

Întrebări şi răspunsuri

Ce trebuie să aibă un obiect handmade ca să fie remarcat de un eventual cumpărător?

În primul rând, un obiect handmade trebuie să se vadă că e handmade. E plină lumea de făcături! Să se vadă că e făcut de mână, dar să fie şi finisat frumos. Restul, ţine de gusturi.

Cine se mai uită în ziua de azi la handmade? Ce categorie de oameni?

Orice lucru handmade se vinde bine, ca suvenir, ca accesoriu de purtat cu drag sau de făcut cadou. Cuvântul „Handmade" trecut pe un obiect, dar trecut „pe bune", însumează migală, muncă, răbdare, talent. Trebuie să fie original, unicat. Deci atinge pe undeva şi snobismul din unii.