Lucrurile pe care nu trebuie să le faci niciodată în propria familie. Profesiile predispuse la autoritarism

Prinşi în rutina zilnică de la job, mulţi dintre noi uită de multe ori când ajung acasă că trebuie să renunţe la limbajul profesional şi mai ales la atitudinea dominatoare de la serviciu pentru a păstra armonia în familie.

Există o listă scurtă de lucruri pe care nu trebuie să le spunem şi mai ales să le facem celor dragi. În capul listei este agresiunea de orice fel (verbală, emoţională sau fizică), dar şi gesturile deplasate prin care ne arătăm dezaprobarea. Cei dragi vor ierta, dar cu siguranţă nu vor uita.  

”Ceea ce trebuie să spunem şi să facem în familie este condiţionat de modul în care ne raportăm la cei dragi. Familia trebuie să fie sacră pentru că te protejează, te susţine, te hrăneşte şi când este cazul te vindecă, dar şi fiecare din noi poate şi trebuie să facă toate aceste lucruri pentru familie. Familia reprezintă practic  o mare parte din viaţa fiecăruia dintre noi”, explică psihologul Stelian Chivu.

Când soţul se comportă ca în sala de judecată

Problemele apar când la job dezvoltăm o serie de reflexe psihologice specifice meseriei sau profesiei pe care o avem. Cei care sunt cei mai predispuşi, potrivit specialiştilor, la dezvoltarea unor astfel de reflexe sunt poliţiştii, judecătorii, medicii şi militarii.

”Se întâmplă acest lucru la joburi care solicită mai mult zona mentală şi emoţională, iar pe acest fond se formează aceste reflexe voluntare, ce duc în timp la automatisme. Un militar, de pildă, va avea tendinţa şi acasă, de multe inconştient, să se comporte ca în cazarmă prin gândire, limbaj, stări şi manifestări”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Acesta a exemplificat pentru „Adevărul” două dintre cazurile sale. În primul dintre ele, o doamnă i-a relatat că nu se mai poate înţelege cu soţul său, judecător de meserie, pentru că acesta continua şi acasă să se comporte ca în sala de judecată. Era autoritar şi dădea ordine, iar situaţia familială se deteriorase extrem de mult. Bărbatul a conştientizat însă la timp că greşeşte în ceea ce face şi şi-a salvat astfel familia.

”Este necesar să înţelegem că în momentul în care am intrat în casă, trebuie să ştergem tot ceea ce ţine de serviciu, ce este negativ şi ne apasă. Nimeni nu este absurd, nu putem face asta întotdeauna, dar reflexele care ţin de job trebuie să le eliminăm complet, altfel ne vor perturba puternic viaţa de familie”, spune psihologul Stelian Chivu.

Cu şeful în pat

Al doilea caz este cel al unei alte doamne, pentru care fiecare zi la serviciu era un adevărat coşmar şi o sursă puternică de stres. Motivul principal era şeful ei, cu care nu se înţelegea sub nicio formă.

”I-am spus că trebuie să înceteze să îşi mai ia seara şeful în pat. Mi-a răspuns că nu face aşa ceva, dar a recunoscut imediat după aceea că se gândeşte la şeful ei înainte de culcare. A conştientizat atunci ceea ce trebuie să facă fiecare din noi, anume să nu mai aducem acasă problemele de la serviciu, să ne gândim şi în pat la ele şi le transferăm de multe ori şi familiei”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Psihologul Stelian Chivu FOTO arhiva personală

Prin urmare, aşa cum ne ocupăm zilnic de igiena corporală, într-un mod similar trebuie să ne curăţăm la finalul fiecărei zile şi mental şi emoţional. Tehnica prin care facem acest lucru este simplă, nu necesită vreo pregătire specială şi e necesar să devină obicei.

Exerciţiul prin care lăsăm toate problemele la uşă

Singurul lucru care contează este conştientizarea, în sensul că trebuie să ne amintim mereu ca, odată intraţi în casă, să lăsăm afară toate problemele de la job, dar mai ales deprinderile autoritare care ne vor îndepărta de familie. Următorul pas este să identificăm programele negative de care vrem să scăpăm.

”Dacă simţim că suntem nervoşi sau avem tendinţa să ne comportăm ca la serviciu, facem o scurtă plimbare într-un parc, astfel încât să ne relaxăm şi să ne eliberăm mintea de tot balastul de peste zi. Vom înlocui apoi programele mentale nedorite cu cele pozitive, exerciţiu pe care îl vom face timp de 33 de zile, interval de timp necesar ca să se transforme într-un obicei. Nu va fi uşor, nu va merge din prima zi, dar cu perseverenţă şi răbdare vom reuşi” explică psihologul Stelian Chivu.

Vă recomandăm să citiţi şi: 

Curiozitatea, hrana pentru mintea, emoţiile şi corpul nostru. Ce neurotransmiţător secretă creierul

Cum ne vindecăm de abuzuri prin suferinţă. Când picioarele devin adevărate depozite de toxine