Destinul scandalos al diplomatului român care a negociat Unirea de la 1918. Mort în mizerie din cauza comuniştilor
0Vreme de câteva decenii, numele lui Dimitrie Iuraşcu a fost pur şi simplu şters din cărţile de istorie, deşi a făcut parte din echipa de diplomaţi români care a negociat Unirea de la 1918. Puterea comunistă l-a exclus din diplomaţie şi i-a tăiat pensia, iar Iuraşcu a murit în mizerie.
Chiar dacă puţini ştiu asta, fără îndoială, Dimitrie Iuraşcu a fost un mare român. Din păcate, însă, încurcatele cotloane ale istoriei l-au ascuns, vreme de aproape şase de decenii, de ochii românilor, căci performanţele lui diplomatice n-au fost deloc pe placul puterii comuniste, care, pur şi simplu, l-a şters din toate referinţele publice.
Măsura a fost cu atât mai bizară, cu cât mărturiile istorice arată că Iuraşcu n-a fost politician, nu a fost nici măcar un susţinător al vreunei puteri politice, ci doar s-a dovedit un patriot care a reprezentat cu demnitate şi cinste interesele ţării. Stă dovadă mai ales implicarea sa în negocierile legate de Marea Unire de la 1918.
Expert în influenţa rusă asupra Ţărilor Române
Dimitrie Iuraşcu s-a născut la Galaţi, pe 29 iunie 1890 (peste câteva zile se fac, aşadar, 126 de ani de la naşterea sa) şi a urmat şcoala primară şi liceul („Vasile Alecsandri”) în oraşul natal.
În 1908, a plecat la Paris, unde a făcut, în paralel, studii juridice şi politice, la Facultatea de Drept şi la Şcoala Superioară de Studii Diplomatice. Şi-a încheiat pregătirea în 1913, cu o teză de licenţă despre influenţa rusă în ţările române.
Diploma lui Dimitrie Iuraşcu. FOTO Muzeul de Istorie Galaţi
În acelaşi an, Dimitrie Iuraşcu şi-a început cariera dipomatică, fiind angajat ca ataşat pe lângă Legaţia României din Belgrad, într-o perioadă în care Balcanii erau în teribile zvârcoliri naţionaliste.
În 1915, tânărul diplomar român a fost transferat la Atena, iar un an mai târziu la Petrograd (Sankt Petersburg), unde a activat până în 1918. Mai exact până la începerea războiului civil rus, moment în care România şi-a retras diplomaţii din cauza teribilului climat de insecuritate.
Este cooptat în echipa care a negociat Marea Unire
Revenit în ţară, Dimitrie Iuraşcu este numit în funcţia de curier diplomatic special, făcând parte astfel din echipa care a negociat termenii Unirii de la 1918.
De altfel, documentele vremii arată că în intervalul februarie-decembrie 1918 a a ajuns, rând pe rând, în calitatea de curier diplomatic, având la el documente foarte importante, la Istanbul, Praga, Berlin, Bruxelles, Sofia, Roma, Vatican şi Berna.
Deloc întîmplător, după marele moment de la 1 Decembrie 1918 şi până în 1934 (când a fost promovat ministru plenipotenţiar şi a fost trimis la Oslo, unde a rămas timp de cinci ani) a parcurs acelaşi traseu, însă cu paşi mult mai rari, pe diverse funcţii diplomatice.
Revenit la Bucureşti în 1939, a ocupat funcţiile de director al Afacerilor Consulare şi al Afacerilor Politice, iar din 1941 a activat ca ambasador la Lisabona.
Este alungat din casă pentru a face loc ambasadei URSS
În mai 1947, Dimitrie Iuraşcu a fost chemat în ţară şi epurat de regimul comunist proaspăt instalat (Guvernul Petru Groza). La numai 57 de ani, diplomatul este pur şi simplu concediat şi lăsat fără agoniseala de-o viaţă.
Este aruncat în stradă, în apartamentele familiei sale din Bucureşti fiind instalată ambasada URSS. Istoria este, deseori cinică, având în vedre că Iuraşcu şi-a luat doctoratul tocmai cu o lucrare privind influenţa rusă asupra Ţărilor Române.
Lăsat şi fără pensia cuvenită pentru cei 34 de ani de activitate diplomatică, Dimitrie Iuraşcu a fost nevoit, pentru a a putea supravieţui, să se angajeze betonist pe şantierul unei fabrici din Bucureşti, iar mai apoi, pe fondul şubrezirii stării de sănătate, a confecţionat lumânări la o cooperativă meşteşugărească.
N-a mai putut munci nici acolo, în urma unui accident, astfel că a dus o viaţă extrem de retrasă, în cumplite privaţiuni materiale, până la moarte, survenită, la Bucureşti, pe 17 noiembrie 1964.
O încercare admirabilă de restabilire a adevărului
În iunie 2013, Muzeul de Istorie „Paul Păltănea” din Galaţi înfăptuia un gest extraordinar de reparaţie morală faţă de Dimitrie Iuraşcu, publicând lucrarea „Jurnal politic 1939-1950”, care însumează, în trei volume, peste 1.700 de pagini din scrierile marelui diplomat român.
Jurnalul reprezintă radiografia cotidiană a celor peste 3800 de zile pe care Dimitrie Iuraşcu le-a petrecut în marile capitale europene ale vremii, alături de cele mai importante personalităţi politice din acea perioadă. Deloc lipsită de importanţă este şi partea de final, în care este relatată căderea în dizgraţia regimului comunist.
Aceste memorii, însoţite de arhiva familiei Iuraşcu, au fost donate în anul 2010 Muzeului de Istorie de către fiul diplomatului, inginerul Niculae Iuraşcu. „Este un eveniment important pentru gălăţeni, pentru că readucem din arhiva perioadei interbelice, în faţa contemporanilor noştri, o fărâmă din istoria noastră naţională, dar şi internaţională”, a spus directorul Muzeului de Istorie Galaţi, Cristian Căldăraru.