De ce pleacă copiii de acasă.  Ce informaţii esenţiale trebuie să le transmită părinţii de la o vârstă cât mai fragedă

În fiecare an, ”Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi” este marcată pe 25 mai şi este dedicată copiilor plecaţi voluntar, răpiţi sau rătăciţi, făcând un apel la responsabilitate şi solidaritate umană.

În cursul anului 2017, la nivelul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Galaţi au fost înregistrate 164 de lucrări având ca obiect minori dispăruţi, majoritatea făcând referire la plecări voluntare repetate ale aceloraşi persoane, cu precădere din centre de plasament sau case de tip familial (80% din total). ”Situaţia lor a fost clarificată la scurt timp după semnalarea dispariţiei, însă probabilitatea repetării comportamentului este una destul de ridicată”, a declarat comisarul şef Gabriela Costin, purtătorul de cuvânt al IPJ Galaţi.

Studiile efectuate în domeniu evidenţiază principalele motivaţii invocate în cazul plecărilor voluntare:

-dorinţa de a hoinări, fără o destinaţie precisă;

-intenţia de căsătorie sau concubinaj neagreată de familie, această motivaţie aparţinând aproape în totalitate fetelor;

-plecarea la diverse forme de distracţie cu prietenii fără a-şi anunţa în prealabil familia;

-teama reacţiei părinţilor faţă de situaţia şcolară sau faţă de diverse greşeli făcute;

-fuga de abuzuri fizice şi emoţionale, tulburări de comportament datorate neglijării în familie sau intenţia de a se întreţine autonom şi de a câştiga bani prin munca sezonieră.

În calitate de părinţi sau aparţinători ai unui copil, este foarte important să îl învăţaţi pe acesta, de la o vârstă cât mai fragedă:

-să-şi cunoască numele şi prenumele, adresa, numărul de telefon şi numele părinţilor;

-să nu discute cu persoane străine, ori să accepte compania acestora;

-să spună mereu celor care îl au în grijă unde şi cu cine pleacă;

-să nu deschidă uşa necunoscuţilor atunci când este singur acasă, indiferent de motivaţia acestora;

-să ceară ajutor unui poliţist, unei vânzătoare sau altei persoane de acest gen în cazul în care se pierde de părinţi;

-să nu ofere poze şi informaţii personale necunoscuţilor cu care comunică pe Internet.

În cazul nefericit al unei dispariţii, trebuie să cunoaşteţi faptul că primele ore de după eveniment sunt esenţiale pentru soluţionarea cu succes a cauzei; de aceea, este foarte important ca persoana care sesizează dispariţia unui copil să poată oferi următoarele informaţii:

-numele, prenumele, datele de stare civilă, adresa şi numărul de telefon;

-calitatea în care face sesizarea privind dispariţia minorului (părinte, tutore, rudă, vecin);

-principalele informaţii referitoare la caz: numele şi prenumele copilului dispărut, porecla sau apelativul la care acesta răspunde, vârsta minorului, semnalmente, semne particulare;

-date cât mai exacte privind ora, locul şi circumstanţele dispariţiei copilului;

-eventuala existenţă a unor probleme de ordin medical ce ar putea periclita viaţa/sănătatea copilului;

-să-şi exprime orice suspiciune privind starea de pericol în care s-ar putea afla copilul sau orice bănuială/supoziţie care ar putea deveni semnificativă în clarificarea circumstanţelor dispariţiei.