Cum se drogau românii fără să ştie în secolul trecut. Chiar şi mierea de albine provoca stări de nebunie colectivă
0Fenomene de narcotizare colectivă au avut loc la populaţia din zona Mării Negre încă din Antichitate. Românii s-au intoxicat involuntar cu substanţe psihotrope şi halucinogene provenind din secară, neghină, mătrăgună, cânepă şi chiar miere de albine.
Pliniu cel Bătrân povesteşte că în spaţiul pontic albinele culegeau câteodată nectar din floarea de rodendron, astfel că mierea produsă de ele era plină de substanţe psihotrope. Consumată, această miere provoca stări de nebunie colectivă sau chiar moartea, scrie Andrei Oişteanu în cartea sa ”Narcotice în cultura română”, apărută la editura Polirom în 2011.
Deşi pare greu de crezut, intoxicări colective involuntare s-au produs în spaţiul românesc de nenumărate ori. Este general ştiut că ţăranii foloseau cu precădere secara la făcutul pâinii, consemnează Andrei Oişteanu.
Puţini dintre noi cunosc faptul că, în secolul trecut, pâinea se făcea mai rar din grâu. Grâul era folosit mai ales la copturile rituale (colivă, colaci, pască, prescuri, cozonaci, mucenici), se menţionează în cartea ”Narcotice în limba română”.
Ciuperca fitoparazitară cornul secarei este un fungus psihotrop care se depune pe grăunţele spicului de secară şi le parazitează. Pe spic creşte un sclerot tare, violet-închis, numit ergot. Ţăranii foloseau cornul secarei în scopuri hemostatice şi analgezice , datorită conţinutului de principii active: alcaloizi şi acizi lisergici, detaliază Andrei Oişteanu.
Interesant de amintit este că intoxicări colective cu cornul secarei s-au produs şi prin consumul de rachiu de secară, atunci când secara era infestată cu ciuperca halucinogenă. Există chiar informaţii conform cărora românii produceau băuturi halucinogene, realizate din secară infestată cu ergot, cu scopul de a le folosi la ritualuri preistorice legate de cultul fertilităţii, după cum reiese din cartea ”Narcotice în limba română”.
”Iarba rea” din pâine
Românii s-au intoxicat fără să ştie şi prin consumul de pâine făcută din grâu amestecat cu neghină. Acest lucru se întâmpla des în acele vremuri pentru că ţăranii nu puteau separa grâul de neghină în lipsa mijloacelor mecanice şi chimice de erbicidare, explică Andrei Oişteanu.
”Iarba rea din holde piară”, era o vorbă la mijlocul secolului al XIX-lea în agricultură. Vasile Alecsandri scria despre efectele nevrotice provocate de consumul de neghină. Astfel, odată distrusă ”iarba rea”, ”armonia” lua locul ”duşmăniei”.
Pâinea amestecată cu neghină (pir) nu este numai acră, dar are şi efecte narcotice , producând ameţeală şi alte tulburări nervoase. În spaţiul românesc, neghina era asociată cu agitaţia şi cearta. ”În leagăn mi-ai pus neghină, să nu am în veci hodină”, se spune într-un cântec din foclorul transilvănean, după cum consemna Andrei Oişteanu.
Există şi zicătoarea populară ”a semăna neghină”, ce înseamnă a provoca discordie. Nu întâmplător, numele grecesc al plantei, zizania, se traduce în limba română ca zâzanie, cu sensul de ceartă, neînţelegere, aspect menţionat în cartea ”Narcotice în cultura română”.
Mătrăguna-”dacă o arunci între oameni, se ceartă”
În unele documente din prima jumătate a secolului al XIX-lea se interzicea consumul de pâine de grâu amestecat cu secară sau cu neghină, iar în 1831, după o mare epidemie de holeră, episcopia ortodoxă din Vârşeţ (Banatul de Sud) le-a cerut românilor să nu consume ”pâine necoaptă bine”, făcută din ”bucate crude, cu săcară şi cu neghină amestecate”, scrie Andrei Oişteanu în cartea sa.
Cert este că nu numai consumul de neghină şi de măselariţă producea ceartă şi nervozitate în comunitate, ci şi consumul de mătrăgună. Ţăranii români din Transilvania cred şi acum despre mătrăgună că ”dacă o arunci între oameni, se ceartă”, se consemnează în cartea ”Narcotice în cultura română.
Simenon Florea Marian menţiona că frunzele de mătrăgună descântată pot ”să vâre zăzanie şi ură între doi inşi care se iubesc”. În spaţiul românesc a existat la un moment şi interdicţia de a dormi lângă un lan de cânepă proaspăt secerată, fiind cunoscute proprietăţile sale halucinogene, notează Andrei Oişteanu.